Matei 2:1-23 | Itinerar Biblic | Episodul 62

Fiți bineveniți și binecuvântați la reîntâlnirea cu programul acesta inspirat din Biblie și consacrat cunoașterii și înțelegerii ei. Suntem în prima parte a primei cărți (și evanghelii) din NT; Matei ne oferă în capitolul 2 o redare obiectivă a celor întâmplate la nașterea lui Isus, însă prin aceste evenimente ni se prezintă un adevăr extraordinar, pe care nu vrem să îl pierdem din vedere. Am mai spus că fiecare evanghelie a avut un anume public-țintă, iar Evanghelia după Matei a fost scrisă pentru poporul Israel, care era un popor religios. Dacă Noul Testament este o carte a împlinirilor, iar în Ev. după Matei apare de 9 ori o expresie care nu mai apare în niciuna din celelalte evanghelii („ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci”), nu e deloc surprinzător să constatăm că scopul acestui capitol este să arate cum s-au împlinit profeţiile vetero-testamentare la naşterea lui Isus. Sunt sigur că și în vremea aceea existau destui cărturari sinceri care se întrebau cum s-ar putea împlini aceste profeţii... pt că împlinirea lor părea dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Voi enumera câteva dintre ele aici, apoi vom vedea cum s-au împlinit la vremea naşterii lui Hristos: (1) El trebuia să se nască în Betleem (vezi Mica 5:2); (2) El trebuia să fie chemat din Egipt (vezi Osea 11:1); (3) În Rama trebuia să fie bocet (vezi Ieremia 31:15); şi (4) El trebuia să fie un vlăstar din rădăcinile lui Isai şi de aceea avea să se numească nazarinean (vezi Isaia 11:1). De vreme ce Hristos trebuia să se nască în Betleem, de ce să fie bocet în Rama care se află, la nord de Ierusalim, cam la aceeaşi distanţă ca Betleemul, care este la sud de Ierusalim? Iar El trebuia să fie numit nazaretean, deşi urma să se nască în Betleem şi să fie chemat din Egipt. Întrebarea este cum ar fi putut să se împlinească toate aceste profeţii într-un mic bebeluş? Și tocmai în Isus?! Ei bine, Matei ne arată cât de literal, cu câtă acurateţe şi cât de uşor s-au împlinit toate aceste profeţii, fără nicio denaturare a profeţiei sau a istoriei. Toate s-au întâmplat întocmai cum spusese Dumnezeu că se vor întâmpla.

Avem și noi astăzi profeţii care vorbesc despre a doua venire a lui Hristos și pe care ne este greu să le corelăm şi să vedem în cel fel s-ar putea împlini toate. Eu sunt de părere că ne apropiem de vremea împlinirii lor şi că totul se va desfăşura la fel de lin, normal și natural ca la nașterea Mântuitorului! Pentru noi, totul seamănă cu un puzzle gigantic, dificil, dar când vom ajunge în prezenţa Lui şi toate se vor fi împlinit, totul ne vă apărea la fel de natural și de limpede cum s-au împlinit profeţiile despre prima Lui venire. Fiecare piesă din puzzle se va potrivi la locul ei, şi ne vom întreba atunci cum de n-am înţeles acum totul?!

După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim. (Mat. 2:1)

Ca orice relatare istorică, și episodul nașterii Domnului și-al vizitei magilor este plasat într-un context spațio-temporal. Evenimentul se desfășoară în zilele și pe domeniile împăratului Irod. Lucrul pe care cu siguranță Irod nu şi-l dorea (mai precis: nu-l tolera!) era concurenţa. De aceea, venirea magilor la Ierusalim l-a alarmat cu adevărat.

„Iată că au venit trei magi din răsărit la Ierusalim.” Așa scrie în Biblia ta? Recunosc, aveți dreptate: eu am specificat numărul lor: trei. Dar, nu asta ni s-a tot spus și reiese cam de prin toate decorurile și ilustratele de Crăciun? Cred că foarte mulţi oameni ştiu mai multe lucruri despre Crăciun de pe felicitări decât din Biblie şi de aceea, au multe impresii greşite. Voi încerca însă să corectez câteva dintre ele în acest capitol.

În primul rând, cum bine-ați observat, relatarea biblică nu menționează numărul magilor; în niciuna din variantele și traducerile pe care le am eu la îndemână nu se precizează că au fost trei magi. Nu ştiu câţi au fost, dar mă îndoiesc că trei oameni l-ar fi tulburat pe Irod sau ar fi produs tulburare în Ierusalim! Trei sute de oameni, poate, l-ar fi putut tulbura. Dar cred și că agitația nu se datora atât numărului cât calității și motivației lor! Aceşti oameni veniți din Răsărit, în mod evident din zone diferite, erau înțelepți care se îndeletniceau cu observarea astrelor, și când au văzut noua stea apărută, şi-au dat de știre și și-au propus să vină împreună la Ierusalim. Repet, nu știm câți erau – și vă rog să nu spuneţi că eu am zis că ar fi fost mai degrabă trei sute; e doar o presupunere!

Deci, magii au ajuns la Ierusalim...

Şi au întrebat: Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. (Mat. 2:2)

Ei căutau un împărat, şi lucrul acesta n-avea cum să nu-l tulbure pe cel ce era pe atunci și acolo împărat – cruntul Irod. El află astfel despre semnul care apăruse și-i ghidase pe magi. În scenariile și poeziile de Crăciun, steaua aceasta este numită steaua răsăritului, şi există chiar și organizaţii cu acest nume. O doamnă din comitetul de conducere al unei asemenea organizații a fost membră a uneia din bisericile pe care le-am păstorit, şi s-a supărat când m-a auzit spunând că, de fapt, nu era o stea din răsărit. Dacă magii se aflau în răsărit, iar steaua ar fi fost la răsărit, ei ar fi ajuns în India sau în China. Steaua a fost însă în apus! Așadar, magii se aflau în răsărit, steaua era în apus, iar ei au urmat-o – da, venind din răsărit! Ei, nu steaua! Ei au călătorit spre vest, nu spre est. Întrebarea mea este mai degrabă: cum de au asociat ei acea stea cu un împărat, şi cum de au identificat-o cu poporul Israel? Tot ce ştiu este că în acea parte a Orientului, oamenii aveau o profeţie dată de Balaam, care este consemnată în Numeri 24:17 (amintiţi-vă că Balaam a făcut această profeţie cu referire la poporul lui Israel): „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.”

Aţi reținut că profeţia spune că o Stea va răsări din Iacov – adică, din poporul Israel și un toiag de cârmuire se va ridica din Israel. Steaua şi toiagul de cârmuire merg împreună. Acesta este singurul loc pe care îl cunosc în care cele două apar împreună într-o profeţie vechi-testamentară. Magii aceștia cunoșteau acea profeţie, astfel că ei au venit din Răsăritul mistic căutând un împărat.

Or, acest lucru devenind de notorietate, a stârnit o tulburare generalizată.

Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. (Mat. 2:3)

Când de Ierusalim s-a apropiat o delegaţie impresionantă de personalități orientale, stârnită de o asemenea curiozitate și punând o asemenea întrebare, sigur că întreaga cetate a fost tulburată. Și însuși împăratul dorea să afle despre toate acestea. Irod cel Mare era un om crud, violent și superstiţios. Dacă faceți rost de un dicţionar biblic bun şi vă luați timp să citiți despre familia lui Irod, veți vedea că a fost un soi de familie mafiotă din primul secol, o adunătură de ticăloşi, de teapa unor alte familii rău-famate, gen Medici sau Borgia. Irod cel Mare era cel mai ticălos dintre ei. El era un edomit care îşi cumpărase poziţia de la autorităţile romane; așadar, el nu era israelit și era cât se poate de nerăbdător să afle despre acest Prunc evreu care părea să fie un posibil rival la tronul Iudeei.

A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Hristosul. (Mat. 2:4)

Irod nu a întrebat, ci a cerut. El a spus: „Ştiu că voi aveţi Scripturile şi că în ele există informaţii referitoare la un Mesia care trebuie să vină. Vreau să ştiu unde trebuie să se nască.” Și mi se pare uimitor că ei au știut ce să-i răspundă:

„În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: «Şi tu Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului meu Israel.»” (Mat. 2:5–6)

Cărturarii chestionați n-au avut nevoie să-și cerceteze cărțile sau Scripturile pentru a da răspunsul, ei îl știau deja, și l-au dat pe loc, citând Mica 5:2. Ştiau destule despre venirea lui Mesia. Problema era că această cunoaştere a lor era mai degrabă rațională decât afectivă, era teoretică și nu vie, reală. Cu alte cuvinte, informația, prorocia aceasta nu avea o semnificaţie personală pentru ei. Ei ne arată că dintotdeauna au existat oameni care cunosc evenimente și texte din Biblie, au idee despre adevăruri reale, dar ele nu au nicio semnificaţie personală pentru ei. De vreme ce cărturarii cunoşteau Scripturile atât de bine, am fi fost tentaţi să ne-nchipuim că ei s-au dus la magi şi le-au spus: „Vrem și noi să mergem împreună cu voi! Şi noi îl căutăm pe Mesia!” Dar n-a fost deloc așa!

Mă întreb: oare câţi oameni aşteaptă cu adevărat astăzi venirea Domnului?! Vorbim despre ea şi petrecem mult timp studiind profeţiile. Însă ți-ar plăcea cu adevărat să Îl vezi venind chiar acum? Să presupunem că ar apărea astăzi, chiar acolo unde te afli şi în toiul activităților tale. Ar întrerupe El ceva? Oare îi vei spune: „Mi-ar plăcea să vii... altădată”?

După ce obţinut de la cărturari informaţiile dorite,

...Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. (Mat. 2:7)

Voi face acum o afirmaţie pe care voi încerca apoi să o dovedesc: steaua a apărut pe cerul nopţii cu ceva vreme înainte ca magii să ajungă în Ierusalim. Nu uitați că ei au călătorit pe cămile, nu cu avionul cu reacţie, iar o astfel de călătorie era lungă şi grea! Părerea mea este că magii nu au ajuns la Ierusalim mai devreme de cel puţin un an după apariţia stelei. Pentru ei nu era doar o celebrare de Crăciun. Străbătând kilometri lungi şi obositori, s-au agăţat de speranţa de a-L vedea şi de a-I aduce daruri. Observaţi că Irod a „aflat întocmai” vremea în care apăruse steaua și am să vă rog să țineţi minte lucrul acesta, pentru că va fi un factor important mai târziu în relatarea noastră.

Aşadar, Irod îi trimite pe magi la Betleem:

Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.” (Mat. 2:8)

Irod e viclean precum un şarpe bătrân. Să presupunem că ar fi spus: „Dacă s-a născut vreun rege pe aici pe undeva, mă voi descotorosi de el”, iar apoi şi-ar fi trimis soldaţii la Betleem. Vă asigur că, în felul acesta, nu ar fi găsit Pruncul niciodată, pentru că El ar fi fost ascuns. Ştia că cea mai bună şi mai inteligentă cale era să îi lase pe magi să meargă şi să găsească pruncul, apoi să se întoarcă şi să îi spună şi lui unde este. Irod le-a spus că vrea să meargă să I se închine şi el... însă, desigur, ceea ce dorea de fapt era să Îl ucidă.

După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. (Mat. 2:9–10)

Acum steaua apare din nou. Cred că magii au călătorit o bună bucată de vreme fără să vadă steaua. Lucrul acesta ar trebui să răspundă inepţiilor pe care le auzim astăzi referitoare la faptul că de fapt a fost o convergenţă a anumitor stele care a avut loc la un moment dat. Matei clarifică faptul că această stea era foarte neobişnuită; de fapt, era o stea supranaturală, miraculoasă şi nu trebuie să încercăm să găsim o explicaţie pentru ea. Sigur, se poate ca, aşa cum cred mulţi astronomi, să fi existat o mare mişcare în ceruri în vremea aceea. Când Dumnezeu a venit pe pământ, când S-a născut Mântuitorul – şi cerul şi pământul au reacţionat la venirea Lui în această lume, și cred că s-au petrecut tot felul de lucruri... de aceea, cred că magii chiar au văzut o stea supranaturală... care i-a condus până la locul unde Se afla Isus – care nu mai era un nou-născut. Citim (Mat. 2:11):

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Când au ajuns ei, Isus nu mai era în staulul din spatele hanului. Forfota care era în cetatea Betleemului la nașterea Sa încetase de mult, cu totul... Oamenii se întorseseră la casele lor, căci recensământul se terminase, însă Pruncul era fragil și nu puteau porni încă la drum cu El. Probabil că o astfel de călătorie i-ar fi pus viaţa în pericol... aşa că au rămas în Betleem şi s-au mutat într-o casă. Magii i-au găsit și au intrat – ne spune textul – într-o casă. Iar atrag atenția asupra felicitărilor de Crăciun, care îi arată pe magi venind la staul... ori, când au ajuns ei, Pruncul se afla într-o casă.

Vă rog să mai notaţi că atunci când au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, au căzut la pământ şi I s-au închinat Lui. Dacă a existat vreun moment în care Mariei ar fi trebuit să i se aducă închinare, acesta ar fi fost un asemenea moment. Dar ei nu s-au închinat Mariei, ci înţelepţii s-au închinat Pruncului, şi Lui I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Este foarte interesant de studiat faptele referitoare la a doua Sa venire, aşa cum ne sunt consemnate în Isaia 60:6: „Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromaderi din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba aducând aur şi tămâie şi vor vesti laudele Domnului.” Ce dar lipseşte la cea de-a doua venire a Lui? Smirna! Nu Îi mai aduc smirnă, deoarece ea vorbeşte despre moartea Sa. Aurul vorbeşte despre naşterea Lui ca Rege, tămâia vorbeşte despre mireasma vieţii Lui, iar smirna vorbeşte despre moartea Lui. Toate acestea sunt exprimate în darurile care I-au fost aduse la prima Lui venire; observăm că la a doua Sa venire, nu I se va mai aduce smirnă. Când va veni din nou, Domnul nu va mai veni ca să moară pe o cruce pentru păcatele lumii, ci va veni ca Rege al regilor şi Domn al domnilor.

În urmă au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum. (Mat. 2:12)

Magii crezuseră probabil că Irod era sincer şi că dorea să vină şi el şi să I se închine Pruncului. Irod însă ar fi ucis cu siguranță Pruncul, dacă un înger al Domnului nu i-ar fi avertizat pe magi să se întoarcă degrabă în ţara lor; așa că probabil au mers spre sud până la Hebron, apoi au traversat pe la sud de Marea Moartă şi au scăpat astfel cu totul de Irod.

După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune Eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare. (Mat. 2:13)

Îngerul Domnului i s-a arătat şi lui Iosif şi i-a spus că este vremea să scoată Pruncul din Betleem, pentru că Irod avea să încerce să Îl ucidă. Tatăl copilului ascultă...

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Mat. 2:14-15)

Acesta este un citat din Osea 11:1 și este o profeţie minunată, care are un fundament istoric. Din Egipt a fost chemat fiul, care era poporul; şi din Egipt a fost chemat Fiul, care era o Persoană, adică acest Prunc. Aşadar, Iosif a dus Pruncul şi pe mama lui în Egipt şi a stat acolo până când Dumnezeu L-a chemat să iasă din Egipt. Între timp, (Mat. 2:16)

...Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

Parte din ceea ce voi spune acum este doar o presupoziţie, iar o altă parte se bazează pe fapte întemeiate. Aşa cum am spus mai devreme, magii nu au ajuns în acelaşi timp cu păstorii la staul. Magii au venit mai târziu şi, conform versetului 11, familia se mutase deja într-o casă. Când Irod avusese discuţia acea secretă cu magii, el „a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.” Presupun că magii au răspuns: „Păi, cam acum un an.” Dacă presupoziţia că magii veneau din toate colţurile Răsăritului şi că s-au întâlnit într-un loc anume din care şi-au început călătoria spre Ierusalim este corectă, atunci această călătorie ar fi luat foarte mult timp, pentru că pe vremea aceea călătoria se făcea cu ajutorul cămilelor şi nu cu avionul. Poate că a durat un an, sau poate mai mult, dar Irod a fost atât de înfuriat de faptul că magii nu s-au mai întors ca să îi spună despre Copil, încât - probabil ca să fie sigur că se încadrează în marja de timp - a spus: „Ei bine, dacă ei au spus că au văzut steaua cam acum un an, voi dubla perioada aceasta şi voi pune doi ani şi voi ucide toţi pruncii de doi ani şi mai mici!” Irod era cu adevărat nebun. În orice caz

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”(Mat. 2:17–18)

Aceasta este de asemenea o profeţie neobişnuită. Ieremia nu a afirmat că bocetul se va auzi în Betleem. Sunt convins că şi în Betleem a fost jale mare, însă Ieremia menţionează Rama, care era cam la aceeaşi distanţă înspre nord de Ierusalim ca şi Betleemul, care se afla la sud. Rama era locul de naştere al lui Ieremia. Îmi închipui că atunci când soldaţii au primit ordinul de a ucide copiii, căpitanul l-a întrebat pe Irod: „De unde doriţi să începem?” Şi cred că Irod i-a spus: „Trasează un cerc în jurul Ierusalimului cu raza până la Betleem în sud şi până la Rama în nord”, cu toate că Rama nu avea nimic de-a face cu evenimentele respective. Prin urmare, ne putem da seama că Irod a ucis foarte mulţi copii. Vă puteţi închipui bocetul care se auzea de la Betleem până la Rama, pe o rază de aproximativ 15-20 de kilometri în zona aceea? Cu siguranță, a fost un moment zguduitor în vieţile acelor oameni care şi-au pierdut copilaşii. Profeţia dată prin Ieremia s-a împlinit în mod literal.

După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt. (Mat. 2:19)

Trebuie să atrag atenţia asupra acestui lucru. Ni se spune că îngerul Domnului i s-a arătat lui Iacov la Peniel (vezi Gen. 32), însă aici se vorbește despre un înger al Domnului. Îngerul Domnului din Geneza era Hristosul preîntrupat. Acum, Hristos întrupat se află în Egipt. Așadar Dumnezeu trimite un (alt) mesager la Iosif...

Şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.” (Mat. 2:20)

Era foarte important ca Isus să iasă din ţara Egiptului şi să se întoarcă înapoi în Israel! Motivul cel mai important era că El Se născuse sub Lege, şi trebuia să trăiască sub Legea mozaică. El nu trebuie să crească fără Lege în Egipt, asemenea lui Moise şi copiilor lui Israel, pe vremea când se formau ca naţiune în Egipt.

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. Dar când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii. (Mat. 2:21–22)

Și acest Arhelau era din familia Irodienilor – deci un tiran violent!

A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean. (Mat. 2:23)

„El va fi chemat nazarinean.” Cuvântul ebraic pentru Nazaret era Netzer, care însemna „creangă” sau „lăstar”. Cetatea Nazaret purta acest nume din pricina lipsei sale de importanţă. Profeţiile din Isaia 11:1; Isaia 53:2-3 şi Psalmul 22:6 se referă la denumirea dată lui Hristos, aceea de Nazarinean. Însă Domnul Isus a primit acest nume nu doar pentru că era un vlăstar al lui Isai, ci și pentru că a crescut în cetatea Nazaret, fiind numit astfel nazarinean, ceea ce a împlinit profeţiile vechi-testamentare.

Am văzut așadar că profețiile despre care vorbeam la început s-au referit în principal la denumiri ce-au avut de-a face cu naşterea lui Hristos (născut în Betleem, chemat din Egipt, plângere şi bocet în Rama, şi va fi numit nazarinean), iar aceste profeții s-au împlinit într-un mod natural. El le-a împlinit pe toate, şi ceea ce părea a fi o serie de profeţii ciudate și fără sorți de concretizare – a devenit o realitate normală, și familiară azi multora.

Ne oprim aici... Vă doresc ca mântuirea pe care a adus-o și-a lucrat-o Isus, prin viața, moartea și învierea Sa, să fie pt cât mai mulți dintre dvs o realitate personală! Pe curând!

Idei principale Matei 2 – schiță

Împlinirea profețiilor referitoare la nașterea Mântuitorului

• La Betleem (Mica 5:2)
• Chemat din Egipt (Osea 11:1)
• Jale în Rama (Ier. 31:15)
• Va fi chemat/numit nazarinean (Ier. 11:1)

Vizita magilor

• Astrologi/cititori în stele orientali
• Au venit din răsărit, conduși de o stea care i-a condus spre apus!
• Au ajuns după cel puțin un an după naștere
• Nu au fost trei (darurile lor au fost trei sortimente: aur - regalitate, smirnă - moarte și tămâie – viață și închinare)
• S-au întors acasă pe alt drum

Fuga în Egipt

Rama – cam la aceași distanță (cca 20 km) la N de Ierusalim precum era Betleem la S de Ierusalim

Irod ucide pruncii până la 2 ani, de la Betleem la Rama – ca să acopere zona și intervalul în care s-ar fi născut Isus!

La îndemnul îngerului Domnului

• familia Domnului se refugiază în Egipt (până la moartea lui Irod)
• familia Domnului se întoarce în Israel și se stabilește la Nazaret