Exodul 6:1-30 | Itinerar Biblic | Episodul 108

Dragi ascultători, să recunoaștem: nu este ușor să te apropii de Dumnezeu!... și asta, nu doar având în vedere sfințenia Lui! Multora dintre semenii noștri le este dificil să accepte existența lui Dumnezeu, apoi să simtă nevoia de a intra în legătură cu El, apoi să înțeleagă și să accepte că adesea felul de a lucra al lui Dumnezeu e diametral opus față de așteptările noastre... Toate astea nu sunt ușor de asimilat; în plus, pentru că suntem așa de diferiți, Dumnezeu personalizează abordările și procedurile, în funcție de noi... Da, lucrează cu principii valabile pentru toți, dar și printr-o diversitate de căi prin care Duhul lui Dumnezeu se apropie de fiecare pentru a ne învăţa voia lui Dumnezeu. De aceea, vă rog fierbinte, în loc să vă comparați unii cu alții, și să-L judecați pe Dumnezeu pt „nedreptatea” de a-i trata pe unii mai blând decât pe dvs. – încercați să vă concentrați pe calea și resursele pe care El vi le pune fiecăruia la dispoziție.

Dumnezeu n-a încetat să ni se adreseze, să ne învețe, să acționeze, să lucreze – cu scopul unic și final de a-Și forma un popor de izbăviți, de răscumpărați de sub autoritatea păcatului și-a morții. Dumnezeu ne tot vorbește: prin împrejurări, prin oameni, prein evenimente sau experiențe – personale sau comune, mijlocite sau nemijlocite... Și nu excludem, ba chiar apreciem în cel mai înalt grad învăţătura pe care o primim din partea lui Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său – din care desprindem principiile de bază pentru vieţile noastre, primite și însușite prin Duhul Sfânt.

Ne-ntoarcem deci în Sfânta Scriptură, suntem la capitolul 6 al cărţii Exodul. Vă reamintesc, sub călăuzirea lui Dumnezeu Moise şi Aron se prezentaseră în faţa lui Faraon şi ceruseră voie ca poporul evreu să iasă în deşert pentru a aduce jertfe Domnului şi pentru a I se închina. Faraon nu doar că nici n-a vrut să audă de aşa ceva, ci mai mult: decretează mărirea și îngreunarea normelor pentru evrei. Poporul se tulbură, şi supărarea lor este în primul rând pe Moise şi Aaron, pe care-i consideră principalii vinovaţi pentru situația tot mai dificilă. Moise, la rândul lui, îşi adresează nemulţumirea către Dumnezeu. Toți se așteptau ca, odată ce Dumnezeu Însuși intervenise în favoarea poporului Său, lucrurile să meargă instant mai bine, nu mai rău! Cred că există şi aici o lecţie pentru noi. Este vorba despre răbdarea pe care trebuie să o avem, atunci când așteptăm împlinirea voii lui Dumnezeu. Dacă El face o promisiune, nu-Și mai retrage acel cuvânt. Doar că El are vremea Lui pentru a răspunde! În acest capitol 6 vedem începutul răspunsului lui Dumnezeu.

Dumnezeu a vrut să-l asigure pe Moise în legătură cu Cine este El şi cu ce avea de gând să facă. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov auzise gemetele poporului Israel şi urma să-i elibereze. Domnul a vrut ca Moise să-și amintească din istoria poporului Israel cum îi păstrase Dumnezeu, cum Își demonstrase repetat dragostea... Și așa cum a intervenit de atâtea ori pentru ei, Domnul intervine şi astăzi pentru noi. Ştiu că a făcut-o pentru mine – și sunt convins că și pentru voi, fie că sunteți sau nu conștienți și recunoscători pentru asta! Și mai știu (cf. Filipeni 1:6) că: „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. Dumnezeu știe are sunt nevoile noastre astăzi. El cunoaşte condiţia noastră disperată, El poate şi vrea să ne ajute, aşa cum a ajutat poporul Israel în Egipt. Iată deci că Iahweh, Mărețul „Eu sunt”, Cel care există prin Sine, îi vorbeşte lui Moise ca să-l încurajeze, să-i dea speranţă şi încredere.

Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternicăîl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgoneascădin ţara lui.” (Exodul 6:1)

Moise află încă o dată Cine este și ce urmează să facă DOMNUL. Dumnezeu nu trebuie să facă pregătiri pentru viitor, El există pur şi simplu, şi ce poruncește ia ființă, ce zice se face – nu are nevoie de planuri de rezervă! El nu depinde de nimic din creaţie și nu se bazează pe nimic; mai degrabă, întreaga creaţie se bizuie pe El pentru sprijin. Dumnezeu a vrut ca şi Moise să depindă de El. Sau, și mai exact, să fie sigur că Dumnezeu nu întârzie și nu greșește în împlinirea planurilor și făgăduințelor Sale! Și e atât de sensibil acest Dumnezeu înfricoșat, că El tot încearcă să ne lămurească, să ne convingă, să ne asigure – înainte de a face ceva... așa cum a făcut-o și cu Moise, căruia continuă să i Se explice:

Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca Domnul. De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.”  (Exodul 6:2-5)

Dumnezeu i Se mai prezintă o dată lui Moise (a câta oară? Dar El are răbdare!) Este același Dumnezeu care nu doar că li Se arătase lui Avraam, Isaac şi Iacov – e drept, nu sub numele de Iahweh, „Eu sunt Cel ce sunt”, ci de El Shadai! – deci nu doar că vorbise și cu ei, ci și pentru ei intervenise cu minuni și fapte mărețe de izbăvire și binecuvântare, ei – părinții fondatori ai poporului Israel. Acest/Același Dumnezeu va răscumpăra încă o dată pe poporul Său, îi va înfia, îi va elibera din robie şi-i va conduce în Ţara Promisă, unde curge lapte și miere. Prin toate aceste lucruri, ei Îl vor cunoaşte pe Dumnezeu ca Iahweh, într-o manifestare nouă a caracterului Său, în care nu Se revelase lui Avraam, Isaac şi Iacov.

În versetele 6-8, Dumnezeu îi descoperă lui Moise rețeta unei minunate și desăvârșite răscumpărări care va rezulta în urma glorioasei și imparabilei intervenții divine. Prin cele șapte făgăduințe de tip „Eu voi...” pe care le conțin, aceste versete conturează un portret binecuvântat și binefăcător al lui Dumnezeu, la fel de binevenit și măreț pentru noi astăzi, pe cât a fost de încurajator pentru Moise atunci când Domnul i S-a adresat. Dumnezeu nu obosește afirmând Cine este El şi ce va face. Și noi avem astăzi un Mântuitor care ne spune repetat Cine este şi ce face... și ce va face! El are putere să-i mântuiască până la capăt pe toți cei care vin la El și se-ncred în El! (Exodul 6:6-8)

De aceea, spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii. Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”

Cele șapte promisiuni ale răscumpărării lui Israel reieșite de aici sunt:

1. Vă voi izbăvi din robia apăsătoare a egiptenilor;
2. Vă voi scăpa din robia lor;
3. Vă voi răscumpăra cu braţ întins;
4. Vă voi face poporul Meu;
5. Voi fi Dumnezeul vostru;
6. Vă voi duce într-o ţară;
7. Vă voi da-o în stăpânire.

 

Ele sunt valabile atât în forma și condițiile inițiale, când au fost făcute poporului Israel, și dpdv al izbăvirii/mântuirii pot fi asimilate la persoana I singular de fiecare din noi cei de azi, care râvnim la eliberare și la asigurarea viitorului și-a veșniciei. Doar câteva cuvinte în dreptul fiecăreia permiteți-mi, vă rog:

Vă voi izbăvi din robia cu care te apasă Egiptenii. Corolarul şi paralela răscumpărării făcute de Hristos se regăsesc în această afirmaţie. Noi purtăm zilnic povara și stigmatul păcatului, și lucrurile lumii ne chinuie sufletul, pentru că ne ocupăm cu ele, deși ni se spune să nu iubim lumea – Egiptul înrobitor. Dumnezeu poate și promite să ne elibereze de povara păcatului, prin credinţa în Isus Hristos.

Vă voi scăpa din robia lor. Israeliţii se aflau în ţara Egiptului, ducând o viaţă de robie. Dumnezeu a spus: „O să te scot din locul acesta. O să te scap din robie”. Dumnezeu poate și vrea să elibereze din robia păcatului – la fel de bine azi, ca acum 3500 de ani. Am primit o scrisoare extraordinară de la un om care dovedeşte că Dumnezeu poate să ne elibereze din robia păcatului. Era un tip de succes, însă care n-avea nicio reținere să trăiască în păcat. Avea vreo 6 copii nelegitimi, ca rezultat al aventurilor sale amoroase cu multe femei. Şi de fapt nici munca pe care o făcea nu era tocmai cinstită. Apoi, a început să asculte zilnic la radio emisiunea aceasta, și Cuvântul lui Dumnezeu i-a atins inima. Pe măsură ce sorbea adevărurile Scripturii, întunericul a început să se îndepărteze şi lumina a intrat în inima şi viaţa lui. Și-a dat seama că el nu-şi pusese încrederea în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al său; s-a grăbit să facă asta... și Dumnezeu l-a răscumpărat pe acest om! Răscumpărarea este ocupația lui Dumnezeu, El cu asta se ocupă. Și așa ajung să trăiască și cei răscumpărați de El – ocupându-se cu mesajul răscumpărării, care să ajungă la cât mai mulți alții!

Vă voi răscumpăra cu braţ întins. Acesta este braţul tare şi întins despre care vorbeşte profetul Isaia: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Isaia 53:1). Eu nu ştiu exact cui i S-a descoperit, dar pot spune și: oare cui NU i S-a descoperit?! Știu că Dumnezeu continuă să lucreze răscumpărare în inimile şi vieţile bărbaţilor şi femeilor de astăzi. Fiecare dintre noi avem nevoie de un Mântuitor care să ne salveze de păcate, pentru că toți suntem stricaţi în ochii Lui. Ne-a iubit îndeajuns de mult, încât – în Fiul Său – să moară pentru ca noi să fim salvaţi. El doreşte acest lucru, iar noi trebuie să venim la El ca păcătoşi, de bunăvoie. Dacă ne punem încrederea în Domnul Isus Hristos, brațul Lui este la fel de puternic și primitor și azi – vom fi salvaţi. Dumnezeu are un plan măreţ de mântuire, însă omul trebuie să fie de acord și să vină la El, pentru a primi mântuirea. El vă va răscumpăra pe fiecare cu braţ întins.

Vă voi face poporul Meu. Să ne gândim puțin: Dumnezeu ne-a ridicat din mocirla şi din murdăria păcatului şi ne-a făcut fiii Lui prin credinţa în Isus Hristos! Acum ne spune: „Voi fi Dumnezeul tău”. Dumnezeu nu ne izbăveşte ca apoi să ne părăsească, ci vrea să fie Dumnezeul nostru, mereu cu noi – Emanuel! Dacă ești mântuit cu adevărat, nu vei continua să trăiești de parcă Dumnezeu nu ar exista. Dacă te-ai încrezut în Domnul Isus ca Mântuitor al tău, acest lucru îți va transforma viaţa. El va deveni Dumnezeul tău, iar tu I te vei supune, recunoscându-I suveranitatea. Dumnezeu vrea să te răscumpere. El vrea ca tu să-L cunoşti pe Hristos ca Domn şi Mântuitor și vrea să ştii că ești mântuit. El vrea să fie Dumnezeul tău; ne vrea pe toți ca popor al Său. Depinde doar de cine este Isus pt. tine!

Voi fi Dumnezeul vostru. Dumnezeu i-a ales pe credincioşi în Hristos înainte de întemeierea lumii, ceea ce așază totul înainte de existența timpului – în eternitatea trecută. Motivul alegerii nu e de găsit în credincioşi, ci în planul atotștiutor al lui Dumnezeu. Lui nu-I e greu să-i iubească pe ai Săi, în ciuda eşecurilor lor... Este în natura Lui să iubească! Singurul Dumnezeu adevărat, sfânt și atotputernic vrea să fie Dumnezeul nostru!

Vă voi duce într-o ţară. Canaanul este Ţara Promisă lui Avraam, Isaac şi Iacov. Canaanul nu este doar o imagine a cerului, ci este și un tablou al vieţii creştine pe care trebuie să o trăim. Canaanul simbolizează locurile cereşti, unde suntem binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări spirituale, iar credinciosul trebuie să trăiască demn de chemarea făcută, pentru a se putea bucura de binecuvântarea spirituală. Acest lucru se realizează prin plinătatea Duhului Sfânt (Efes. 4:1-5:18). Să nu uităm însă că există şi un război spiritual, şi bătălii pe care trebuie să le ducem... Uneori credincioşii trăiesc de parcă sunt în faliment în pustiul lumii, şi nu se bucură niciodată de bogăţiile harului şi îndurării Sale. Trăiești tu în viaţa, lumina şi dragostea unui Mântuitor viu?

Vă voi da ţara ca moştenire. Apostolul Pavel, în capitolul 5 din ep. către Romani, arată foarte clar că am fost justificaţi prin credinţă şi avem pace cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Noi avem intrare liberă la El. Avem bucurie în mijlocul necazurilor. El ne-a dat Duhul Sfânt care locuieşte în noi şi dragostea lui Dumnezeu ne-a fost arătată. Am fost izbăviţi de mânia viitoare şi suntem salvaţi de perioada Necazului celui Mare. Ce fel de mântuire ai tu, despre care tot vorbești, dacă încă nu ți-a schimbat viaţa şi nu te-a răscumpărat din nimic? Aceste versete vorbesc despre mântuirea noastră şi reprezintă moştenirea noastră.

Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să asculte pe Moise. (Exodul 6:9)

Inima noastră trebuie să empatizeze cu copiii lui Israel într-un moment ca acesta. Ei nu-l puteau crede pe Moise, pentru că evidențele lor arătau că în loc să-i ajute, el le complicase și mai mult situația. Ca niște oameni disperați și sufocați – la propriu și la figurat – de sarcina lor zilnică ce se tot îngreuna, evreii nu mai apreciază nici măcar promisiunile pline de putere din partea unui Dumnezeu care nu-i abandonase niciodată! Și desigur că reacția lor a fost de natură să-l descurajeze și pe Moise, care se vede tot mai nepotrivit pentru misiunea primită.

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Du-te de vorbeşte lui faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.” Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat: cum are să m-asculte faraon pe mine care n-am o vorbire uşoară?” Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel. (Exodul 6:10-13)

Nu e o noutate că Moise nu era acceptat nici de către copiii lui Israel și nici de Faraon; nici că el Îi tot pomenește asta lui Dumnezeu, de parcă Atotputernicul n-ar ști! Dumnezeu insistă ca Moise să meargă să-i vorbească din nou cu Faraon, însă omul acesta – deși încercat – şovăie, pentru că priveşte la circumstanţe(le, e drept: defavorabile), şi nu la Dumnezeu!

În toiul acestui moment greu (în care parcă nimeni nu se mai înțelege cu nimeni, când parcă și cititorul e pe punctul să fie copleșit sau tulburat de greutăţile și neînțelegerea celor implicați în aceste circumstanţe), Dumnezeu introduce o absolut surprinzătoare paranteză: El crede că e bine să enumere familiile lui Israel din nou, ceea ce pare a fi un lucru important în Vechiul Testament. Poate că menționarea repetată a acestor nume poate fi plictisitoare pentru unii, dar fiți siguri că numele acestea sunt semnificative pentru Dumnezeu. El insistă ca aceste genealogii să fie înregistrate, pentru că doreşte ca noi să ştim bine cine sunt copiii Lui. El vrea ca și noi să știm că suntem ai Săi, prin credinţa în Isus Hristos, și vrea să fim siguri că ne cunoaște pe nume, așa cum și pe Israel îl știa. Și mai vrea Dumnezeu să știm ceva: chemarea fiecăruia și alegerea lui Dumnezeu sunt daruri ale dragostei și îndurării lui Dumnezeu, și nu drepturi sau privilegii obținute prin ceva, orice... Ba chiar, întorcându-ne în istoricul unora dintre numele menționate, ne-am da ușor seama mai degrabă de vinovăția și neascultarea lor, decât de merite... Nimic nu-i îndreptățea să se găsească în lista izbăviților – și totuși erau! A fost, este... doar o lucrare a harului!

Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie canaanită. Acestea sunt familiile lui Simeon. Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani. (Exodulul 6:14-16)

Gherşon, Chehat şi Merari sunt cei 3 fii ai lui Levi. Ei erau responsabili de tot ce însemna transportul, montarea/demontarea și slujirea la cortul întâlnirii.

Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei şi familiile lor. Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani. Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor. (Exodulul 6:17-19)

Moise nu menționase până acum numele părinţilor săi. Aceștia erau oameni obişnuiţi, aflați în robie și care făceau parte din tribul lui Levi. Asta e tot ce ne spune Moise.

Amrama luat de nevastă pe mătuşa sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani. (Exodulul 6:20)

Abia în acest pasaj sunt numiți părinţii lui Moise: Amram şi soţia lui, Iochebed. Apare aici o întrebare: „De ce viaţa lui Aaron nu a fost într-un pericol la fel de mare ca viaţa lui Moise, în urma poruncii lui Faraon de a ucide pruncii evreilor?” Un răspuns ar fi că decretul acela fusese dat după nașterea lui Aaron, și-nainte de cea a lui Moise. Numai după ce Faraon s-a-ngrijorat de înmulţirea israeliţilor, el a dat porunca aceea criminală!

Următoarele câteva versete continuă să prezinte genealogia:

Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri. Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon, şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar. Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile coriţilor. Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel, şi ea l-a născut pe Fineas. Acestea sunt căpeteniile familiilor leviţilor cu familiile lor. Aceştia sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.” Ei sunt aceia care au vorbit lui faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt Moise acela şi Aaron acela. (Exodulul 6:21-27)

Într-un moment de acută descurajare, Dumnezeu îi amintește lui Moise originea sa. El trebuia să trăiască la înălțimea descendenței sale, înainte de a-i elibera pe copiii lui Israel.

Sunt și azi unii care spun că nu e esenţial să crezi în naşterea lui Hristos din fecioară. Eu zic însă că este absolut fundamental să credem acest lucru, deoarece este una din dovezile ce susțin mesianitatea Sa. Nu trebuie să crezi în naşterea Lui din fecioară pentru a fi salvat; când m-am întors la Hristos, nu auzisem despre naşterea Lui din fecioară. Pentru a fi mântuit, trebuie să crezi în moartea şi învierea Lui, însă după ce ești mântuit, vei ajunge să-L cunoşti. Şi când Îl cunoşti, vei descoperi că dacă nu S-a născut din fecioară, atunci înseamnă că ai greşit punându-ți încrederea în El, pentru că El nu este cine pretinde că este. Nimeni care este mântuit cu adevărat nu poate nega naşterea din fecioară a lui Isus.

Este, de asemenea, fundamental ca Moise şi Aaron să afle că sunt cine pretindeau că sunt. Trecuseră 40 de ani de când Moise părăsise Egiptul. Între timp, se căsătorise cu fata preotului din Madian. Acum iată-l întors în Egipt. Cine era el de fapt? Ei bine, această genealogie confirmă cine este el. Moise aparţine tribului lui Levi, iar părinții lui sunt Amram şi Iochebed. Genealogia oferă dovezile de care are nevoie Moise pentru a împlini lucrarea pentru care a fost trimis în ţara Egiptului.

În urma dovezilor oferite, Dumnezeu reînnoieşte chemarea lui Moise şi a lui Aaron.

Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului, Domnul a zis lui Moise: „Eu sunt Domnul. Spune lui faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.” Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m-asculte faraon?” (Exodul 6:28-30)

Moise se eschivează din nou, deoarece sarcina pe care o are de îndeplinit nu era dintre cele mai facile și atractive. Până acum, fusese respins la tot pasul. Chiar şi acum, după ce se confirmă că face parte din tribul lui Levi, tot neacceptat este. Levi era fiul lui Iacov, Iacov era fiul lui Isaac, şi Isaac era fiul lui Avraam. Dumnezeu făcuse o promisiune cu privire la copiii lui Avraam. „Sunt pe drumul cel bun”, își va fi spus Moise, „dar ezit să înaintez!” Se pare că Moise nu avea o credinţă foarte mare, și nu deborda de optimism...

Dragi ascultători, nici credința noastră nu este decât arareori la înălțime! Dar și pentru noi Domnul are și răbdare, și încurajare! Să ne îmbărbătăm deci în Domnul, și să înaintăm!