Leviticul 15:1-30 | Itinerar Biblic | Episodul 187

Stimați ascultători, este extraordinar că Biblia continuă să ne atragă – și ne reîntâlnim, chiar dacă citim în această perioadă Leviticul. Iar acum sunt pe punctul să vă spune ceva care aduce a „lege a lui Murphy”: am trecut prin două capitole care vorbeau despre lepră, și a fost destul de neplăcut, însă capitolul de față – 15 – va fi și mai și! Se vorbește mult azi despre poluarea, dar puțini se gândesc la și la poluare a sufletelor, minții și a întregii noastre ființe. Acele răni supurânde, infectate și contagioase, ilustrează păcătoșenia excesivă a neascultării de Dumnezeu. Natura umană poate fi un canal de scurgere și un canal colector de murdării. Ea este pângărită, și pângărește; este coruptă, și corupe. Acest capitol îi pune oglinda-n față naturii umane, și ce se vede e dizgrațios! Credeați că lepra era cea mai rea boală? Stați să vedeți ce urmează...

Lepra e un gen de boală care nu poate fi ascunsă prea mult timp. Acționează lent, dar în cele din urmă erupe. În schimb, scurgerile pot fi ținute ascunse toată viața. Ele reprezintă gândurile omului, și caracterul „sub acoperire” al păcatului. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Gen. 6:5). Iată ce ușor natura umană pângărită îi poate afecta pe ceilalți. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul” (Iov 14:4). „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc” (Ps. 19:12). Aici este vorba de lăuntrul naturii noastre, ceva ce credem că putem dosi în adâncul inimii, dar care ajunge să-i afecteze și pe alții...

Majoritatea creatorilor și gânditorilor s-au exprimat pe această temă, redau doar trei citate: „Nu știu nicio greșeală pe care eu să nu o fi făcut” (Goethe). „Orice om știe despre el lucruri pe care nu îndrăznește să le spună nici celui mai bun prieten” (Dr. Samuel Johnson). „Nu știu cum ar putea fi inima unui ticălos – o știu doar pe cea a unui om virtuos, și este înspăimântătoare” (Contele de Maistre).

Blestemul păcatului a afectat și perpetuarea rasei umane. Omul poate produce doar urmași asemenea lui – păcătoși ca el. Înseși izvoarele fiziologice sunt afectate; multe din aceste scurgeri sunt legate de organele de reproducere... deci indică boli venerice. Murdăria și pângărirea asociate cu păcatele sexuale sunt oribile. David a strigat la Dumnezeu: „Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada... Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic” (Ps. 51:7, 10).

Oamenii vorbesc astăzi despre noua moralitate, dar ea scoate la iveală, în mod ironic, boli vechi. E de notorietate amploarea actuală – dintr-o sumedenie de cauze – a bolilor cu transmisie sexuală. Păcatul îi fură omului și bucuria mântuirii, dar și împlinirea fiziologică.

Pare ciudat faptul că Dumnezeu vorbește pe-ndelete despre un subiect așa de neplăcut precum aceste necurății; cred că scopul este să-i dea omului imaginea clară a consecințelor nesocotirii voii lui Dumnezeu; în acest capitol avem o imagine neobișnuită a acestei păcătoșenii. Să ne amintim că Pavel menționa: „Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Rom. 15:4).

Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: (Lev. 15:1)

Dumnezeu S-a adresat atât lui Moise, cât și lui Aaron. În capitolul 14, când a emis „legea pentru curățarea leprosului”, Dumnezeu S-a adresat numai lui Moise. Aaron, ca mare preot, este imaginea profetică a Marelui nostru Preot. Numai Domnul Isus poate oferi alinare și înțelegere celui care suferă, precum și milă și har din plin. Marele nostru Preot nu poate fi atins de păcatul nostru, însă înțelege neputințele noastre, pentru că și El a fost ispitit în toate felurile, dar fără păcat (Evr. 4:14–15 și Evr. 2:17–18).

„Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le: «Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat. Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat.»” (Lev. 15:2–3).

Oricât de reținută ar fi exprimarea, ea trebuie să fie explicită și deci arată cât de neplăcută, stricată, respingătoare și cu totul decăzută este natura umană. Puroiul păcatului curge din inima omului. Întinarea este prezentă peste tot. Nu putem trăi unii lângă alții fără ca acest lucru să ne afecteze viețile, pentru că natura umană nu este doar coruptă, ci și corupe. Credem că ne trăim viețile pe cont propriu, dar ne influențăm incredibil de mult. Nu se poate altfel. Așa că ai grijă: ești „predicator”, că vrei/știi acest lucru, ori nu – predici prin viața ta!

Am cunoscut o femeie foarte evlavioasă, al cărei fiu era bețiv. Locuiau aproape de biserică. Toată lumea știa când venea de la petreceri, pentru că, în drum spre casă, folosea ambele trotuare! Mama lui era foarte supărată și rușinată, și m-a rugat să vorbesc cu el. Într-o zi l-am văzut împleticindu-se pe stradă și l-am chemat în biroul meu; i-am spus cât de jenant și decăzut arăta, i-am spus că este rob păcatului... i-am spus tot ce s-ar putea spune unui astfel de om, iar el doar tăcea și asculta. Apoi l-am întrebat: „Nu știi că predici prin viața ta?” La care el aproape că a vrut să sară la bătaie: „Adică, mă faceți predicator?” Deci puteai să-i spui oricum, dar nu predicator!

Așa că, oricine ai fi, reține: transmiți un mesaj prin viața ta, influențezi pe cineva.

Natura umană corupe pentru că este păcătoasă. Chiar și omul născut din nou încă mai are vechea fire păcătoasă. Ascultați ce spune Domnul Isus: „Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Mat. 15:18–20).

Este interesant cât de mulți oameni sunt interesați astăzi de ceremoniile religioase. Dar, deși participă la ele, inima le rămâne cât se poate de murdară. Așa e orice inimă, dacă nu a fost curățată de sângele lui Hristos! Iacov spune acest lucru într-un mod foarte practic. „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:14–15). Pavel a strigat cu disperare: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească…” (Rom. 7:18). Rana păcatului poate fi vizibilă sau invizibilă; poate curge sânge și puroi, sau poate că nu se vede nimic la suprafață, însă este acolo... Necurăția avută în vedere aici este cea din gânduri și păcate ascunse – neștiute de om, dar văzute de Dumnezeu. „Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu” (Ps. 51:6). Acest verset ar trebui să-l smerească pe cel mândru și să arate cât de dezgustător este în lumina prezenței lui Dumnezeu. Ascultați ce spune David: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta” (Ps. 51:4).

Dumnezeu accentuează de multe ori în Cuvântul Său faptul că păcatul este extrem de nociv. Citiți Ezechiel 16:1–13, unde Dumnezeu le spune alor Săi că îi erau profund dezagreabili! Sau citiți Isaia 59, unde se spune: „Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte.”

Orice pat în care se va culca va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea va fi necurat. Cine se va atinge de patul lui să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Cine va şedea pe lucrul pe care a şezut el să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara. Cine se va atinge de trupul lui să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. (Lev. 15:4–7).

Orice lucru pe care stă sau pe care îl atinge cel ce are o scurgere, este considerat necurat. Pe Dumnezeu Îl interesează viața personală a copiilor Săi. Legea Lui pătrunde până în cele mai neînsemnate domenii din viața lor. El veghează asupra lor chiar și când ei dorm! Un bărbat care suferea de o boală necurată contamina patul pe care dormea, și până și visele lui erau necurate. Mulți n-au somn noaptea, dar credeți că numără oi? – nu, ci rememorează cu o plăcere desfrânată păcatele comise. Pe Dumnezeu Îl interesează ce gândim când punem capul pe pernă. El vrea să fie stăpân și peste/în gândurile noastre! „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Fil. 4:8).

Pe Dumnezeu Îl interesează persoana ta! Îl interesează când stai jos și când umbli. Îl interesează ce atingi, ce gândești, ce spui... Îl interesează afacerile și relațiile noastre. Prin contactul fizic al celui curat cu cel necurat, întotdeauna se transmite boala de la cel bolnav la cel sănătos.

Dragul meu, nu putem sta cu oamenii sau să mergem pe stradă cu ei – fără să ne murdărim. Auzim cuvinte, vedem imagini, suntem ademeniți de reclame și propagandă. Suntem pătați în mod constant. Trebuie să fim conștienți de acest lucru, să ne mărturisim păcatele și să fim curățiți de Dumnezeu. Toți suferim de această lepră a păcatului, de aceste „scurgeri”, de aceste păcate ascunse.

Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Orice şa pe care va călări el va fi necurată. Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara; şi cine va ridica lucrul acela să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Cine va fi atins de cel cu scurgerea şi nu-şi va spăla mâinile în apă să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Orice vas de pământ care va fi atins de el să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă. (Lev. 15:8–12).

Ajungem aici în punctul în care aproape că ne simțim dezgustați, însă toate aceste detalii dezvăluie urâțenia păcatului rezultat din contactul cu alţii. Regulile dinainte aveau de-a face cu comportamentul în casă, acestea însă se referă la contactul pe stradă sau în locuri publice. Unele dintre ele ar putea fi numite contacte accidentale.

Întâlnim aşa ceva și astăzi. Un credincios se găsește adesea în locuri publice, unde persoane vulgare scot pe gură blasfemii teribile. Asta înseamnă risc de contaminare! Odată rămas singur, se poate simți murdar, și chiar așa și este. Trebuie să se spele! De aceea e atât de important să rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu. „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău” (Ps. 119:9). Ne murdărim în viață! Ascultați ce spune Domnul Isus: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” (Ioan 13:8). Aceasta înseamnă că nu putem avea părtășie cu Domnul Isus dacă nu suntem spălați de El. „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

După ce va fi curăţat de scurgerea lui, omul acela să numere şapte zile pentru curăţarea lui; să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat. În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii, şi să-i dea preotului. Preotul să-i aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi celălalt ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui. (Lev 15:13–15).

Aici apar din nou împreună apa și sângele. Sângele înlătură vina păcatului, iar apa înlătură murdăria lui. Duhul Sfânt trebuie să pună jertfa lui Hristos peste acele păcate secrete care sunt astăzi în viețile noastre.

Dragul meu, înțelegi ce scrie aici? Este un capitol sordid și, totuși, trebuie să recunoaștem că imaginea aceasta ne prezintă pe noi... Trebuie să ne mărturisim păcatele și să fim curățați de păcatele noastre secrete. „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!» Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Ps. 32:5). Sau 1 Ioan 1:9 – „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire”.

Omul care va avea o scurgere a seminţei în somn să-şi scalde tot trupul în apă, şi va fi necurat până seara. Orice haină şi orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui vor fi spălate cu apă, şi vor fi necurate până seara. Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă, şi vor fi necuraţi până seara. (Lev. 15:16–18).

Este evident că pasajul acesta se referă la boli venerice. Aceste boli sunt ca o epidemie. Dumnezeu oferă protecție împotriva acestor boli venerice. Pe El Îl interesează procrearea rasei umane. Dumnezeu a dat acest dar omului pentru binele său și protejează cu grijă acest sistem. Omul se află mereu în pericolul de a se perverti într-un domeniu care trebuia să fie una din cele mai nobile experiențe. Domnul nostru ne-a învățat să evităm dorințele păcătoase și gândurile desfrânate, fiindcă acestea sunt păcate. „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu preacurveşti.» Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Mat. 5:27–28).

Femeia care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara. Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea va fi necurat. Oricine se va atinge de patul ei să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Oricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela va fi necurat până seara. Dacă se culcă cineva cu ea şi vine peste el necurăţia femeii aceleia, el va fi necurat timp de şapte zile, şi orice pat în care se va culca va fi necurat. (Lev. 15:19–24).

Aceste versete se referă în mod clar la necurăția unei femei aflată în perioada menstruației. Ea era separată de prietenii ei și de cei dragi în timpul menstruației; era tratată ca o proscrisă, ca o leproasă (Num. 5:2). Acest lucru pare neobișnuit de sever. Singura explicație pe care o putem oferi este că aceasta ne amintește de căderea omului, așa cum ne este redată în Geneza. Pedeapsa a fost moartea şi, astfel, i se amintește omului că a avut un început greșit și nu are cu ce să se laude. Hotărât: omul produce numai păcat!

Femeia care va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obişnuite, sau a cărei scurgere va ţine mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul. Orice pat în care se va culca în timpul cât va ţine scurgerea aceasta va fi ca şi patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc; şi orice lucru pe care va şedea va fi necurat ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc. Oricine se va atinge de ele va fi necurat; să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. După ce va fi curăţată de scurgerea ei, să numere şapte zile, şi apoi va fi curată. A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel şi să-i ducă preotului, la uşa Cortului întâlnirii. Preotul să aducă unul ca jertfă de ispăşire şi altul ca ardere-de-tot; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată. (Lev. 15:25–30)

Acest pasaj se referă la o situație care nu face parte din cele obișnuite. Sunt date reguli privitoare la izolarea femeii și la faptul că ea contaminează orice pat pe care se așază. Se dau  și rânduieli referitoare la cei care ating lucrurile contaminate de ea. Mai mult, pasajul explică și jertfa pe care femeia era datoare să o aducă atunci când urma să fie vindecată de boala ei. Cred că astfel înțelegem mai bine condiția femeii cu scurgere de sânge, care a venit la Hristos să fie vindecată (Luca 8:43–48). Legea nu îi permitea să aibă contact cu alte persoane, și totuși, ea s-a atins de Isus. Legea nu îi permitea să intre în Templu și nici să participe la închinarea publică înaintea lui Dumnezeu. Harul Domnului nostru a vindecat-o și i-a redat demnitatea iar Hristos i-a lăudat credința.

Problemele de mai lungă durată (menționate și în pasajul precedent) erau susceptibile să fie produse de boli venerice, ceea ce explică atât necesitatea curățării, cât și aducerea de jertfe. Cel necurat putea deveni o sursă de răspândire a necurăției, pentru că cei ce veneau în contact cu el deveneau necurați – fapt ce atestă natura infecțioasă a scurgerii respective. Dumnezeu promisese să-Și apere poporul, cu o condiție: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exodul 15:26). Ascultarea de glasul Domnului însemna și respectarea regulilor de viețuire și-a ritualurilor de curățire. Pentru noi azi, din fericire, Hristos este modelul de trăire și izvorul de curățire de murdăria inimilor, gândurilor și practicilor noastre.

Aşa să îndepărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pângăresc cortul meu, care este în mijlocul lor. Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr-o lepădare de sămânţă în somn, pentru cea care este la scurgerea de la soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere şi pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată.” (Lev. 15:31–33).

În ultimele versete sunt avute în vedere păcatele sexuale. Ele aduceau boli venerice, iar pedeapsa pentru nerespectarea poruncilor privitoare la scurgeri era moartea.

Păcatul ascuns nu este o problemă neînsemnată pentru Dumnezeu; El nu le ignoră nici pe ale credincioșilor. „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi” (1 Cor. 3:16–17). Noi Îi aparținem lui Dumnezeu și suntem templul Duhului Sfânt. Abuzarea de acest templu poate fi un păcat care duce la moarte. Există un păcat care duce la moarte. „Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela” (1 Ioan 5:16). Se poate ca un credincios să comită un păcat și Dumnezeu să-l ia acasă. Nu are rost să ne rugăm pentru el, pentru că Dumnezeu îl va lua acasă. Cum poți să știi care este acel păcat? Nu putem ști. Însă trebuie să ne amintim că Dumnezeu îi judecă pe copiii Săi atunci când este cazul. Asta nu înseamnă că toți care mor sunt pedepsiți și chemați la judecată. Există totuși un păcat care duce la moarte și anume, Dumnezeu îi cheamă acasă pe copiii Săi atunci când ei continuă să fie neascultători, chiar în domeniul  păcatelor ascunse.

Dacă „nelegiuirile... pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele... ascund faţa Lui şi-L împiedică să... asculte” (Isaia 59:2), copilul lui Dumnezeu trebuie să accepte asta și să-și mărturisească păcatele. Dacă, pentru păcate pe care credinciosul nu le mărturisește Dumnezeu îl lovește, să nu-L învinuim pe El pentru aceasta. Vina este a omului!

Pot spune că mă bucur că am ajuns la finalul acestui capitol... dar imaginea apăsătoare, întunecată, zugrăvită aici este totuși a familiei umane, din care facem şi noi parte. Dar, lasă că iese el soarele! Și asta, chiar în episodul care urmează...