Luca 21:5-38 | Itinerar Biblic | Episodul 235

Cu fiecare episod, dăm câte o filă nu doar a Scripturii, ci și a existenței – pentru că bifăm o nouă zi de viață. Sper de aceea ca de fiecare dată să ne despărțim mai pregătiți pentru a trăi restul tot mai aproape de parametrii nominali, și mai dornici să ne reîntâlnim și cu proxima ocazie cu manualul vieții adevărate și veșnice, care este Biblia, Cuvântul scris al lui Dumnezeu. El ni Se revelează ca Suveran suprem; El ne știe cel mai bine și nevoile și limitele și numărul zilelor; El alege ce să ne comunice despre El și planul Lui, precum și despre noi și sarcinile noastre. De aceea, să ne străduim să-L ascultăm (cu tot ce-nseamnă asta!)

Știu că v-ar plăcea să vă știți viitorul – ce, când, cum, unde... Din fericire, revelațiile personale pe această temă sunt extrem de rare! Dar asta nu înseamnă că acțiunile divine sunt insondabile și păstrate secrete! Dumnezeu n-a încetat să vorbească omenirii, ne anunță, ne avertizează, ne face cunoscute efectele neascultării și răzvrătirii – și să fiți siguri: și acționează! S-a întâmplat de-a lungul istoriei, civilizația iudeo-creștină mustește de proroci care au vorbit din partea lui Dumnezeu, majoritatea dintre ei însă „glasuri care strigă în pustie”, adică nebăgați în seamă... fapt pentru care, mai devreme sau mai târziu, mai blând sau mai strașnic, Dumnezeu a amendat nesupunerea! Și vă anunț cât se poate de serios: ceea ce e mai greu/grav încă nu s-a arătat! Dreptatea lui Dumnezeu încă nu S-a aplicat, este încă reținută, ține de un viitor pe care bine-ar fi să vi-l puneți la adăpost!

Partea proastă e că nu învățăm mare lucru din istorie, fapt pentru care ne pomenim că-i repetăm greșelile, și că suportăm consecințele acelorași abateri și fărădelegi! Poporului evreu de exemplu i s-a atras de nenumărate ori atenția asupra păcatelor sale esențiale (și cele mai urâte lui Dumnezeu): emanciparea/neascultarea față de Iahweh, și idolatria, adulterul spiritual. Dar suficiența, cârtirea, lăcomia, formalismul, viclenia, ispitele lor L-au forțat adesea pe Dumnezeu să aplice nuiaua disciplinării prin măsuri aspre, soldate cu zeci și sute de ani de suferință și mii de pierderi de vieți omenești. Repet: El nu a pedepsit năpraznic și fără avertisment, n-a tras fără somație, dar nici n-a putut suporta la nesfârșit trufia și rebeliunea lui Israel.

La momentul din Luca în care am ajuns, cu câteva zeci de ore înainte de răstignirea lui Isus Hristos, Israel era de vreun secol sub ocupație romană, dar nu suferiseră nimic pe lângă ce îi aștepta – și asupra acestei perspective decise de la cel mai înalt nivel – tronul lui Dumnezeu – vrea Isus să le atragă atenția în cuvântarea escatologică pe care o redă și Luca în cap. 21.

Putem spune că există atât asemănări ale acestei cuvântări escatologice a Domnului Isus cu Discursul de pe Muntele Măslinilor (din Matei și Marcu), cât și deosebiri... Evanghelia după Matei redă și întrebările pe care ucenicii I le-au pus Domnului Isus: (1) Când vor fi aceste lucruri? — adică, să nu mai fie lăsată piatră pe piatră; (2) Care va fi semnul venirii Tale? (3) Care va fi semnul sfârșitului? (vezi Mat. 24:3). În capitolul pe care îl avem în față, Domnul răspunde la prima din cele trei întrebări (pusă, cum vom auzi imediat, în vers. 7). Luca se ocupă de unul din cele mai practice aspecte ale profeției, și conținutul acesteia nu mai este unul tainic sau speculativ, pentru că mare parte din relatarea lui Luca nu mai este profeție, ci istorie. Lucrurile acestea s-au întâmplat în anul 70 d.Hr. De fapt, „profeția este matrița în care este turnată istoria” și parte din aceasta începuse deja să fie turnată.

Vă reamintesc, Domnul și ucenicii se aflau în complexul Templului, și tocmai se desfășurase lecția despre generozitate prilejuită de atenționarea Mântuitorului asupra văduvei sărmane pe care n-o remarcase nimeni (dar care donase tot ce avea).

Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” (Luca 21:5–6)

Domnul atrăsese atenția ucenicilor asupra femeii nevoiașe care dăduse mai mult decât toți bogații, iar ucenicii găsesc de cuviință să-I atragă și ei Domnului atenția asupra a ceva ce El părea că nu apreciază; și zic ei: „Privește la templul acesta, câte bogății are și ce pietre prețioase sunt în clădirea sa!” Da, bogăția și splendorile podoabelor erau impresionante, dar oare vedeau ei ceea ce chiar trebuiau să vadă?! Măreția templului avea să dispară curând și nu va rămâne decât un morman de dărâmături acolo; nu va rămâne piatră pe piatră care să nu fie dărâmată. Dragul meu, tot așa trebuie să vedem și noi bogăția și podoabele acestei lumi, pentru că ele vor trece în curând.

Pe jumătate neîncrezători, aparent neatenți sau mai degrabă fals-detașați, ucenicii rămân totuși în discuție cu eterna întrebare a celor ce vor să-și cunoască viitorul:

„Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” (Luca 21:7)

La o privire mai atentă, observăm că în Evangheliile după Matei și Marcu accentul se pune pe ultimele două întrebări care I-au fost adresate Domnului Isus, și anume: „Care este semnul venirii Tale?” și „Care va fi semnul sfârșitului?” În Matei, întoarcerea lui Hristos este lucrul cel mai important și acolo Domnul răspunde la întrebarea referitoare la acest eveniment. Aici, în Luca, Domnul accentuează momentul: când „nu va rămâne... piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”, cu alte cuvinte, distrugerea Ierusalimului. Deși pasajul acesta face parte din Discursul de pe Muntele Măslinilor, probabil că Domnul oferă aici răspunsul la prima întrebare a ucenicilor; apoi, mai târziu, când au ajuns la Muntele Măslinilor și I-au cerut detalii, El a rostit discursul mai complex și mai sistematizat și detaliat, pe care îl găsim în Evanghelia după Matei. Cu siguranță, Domnul Și-a transmis în mod repetat învățăturile (pentru că, în definitiv, așa învățăm cu toții: prin repetare).

Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: «Eu sunt Hristosul» şi «Vremea se apropie.» Să nu mergeţi după ei.” (Luca 21:8)

Domnul anunță că o caracteristică a vremurilor de pe urmă va fi apariția ”hristoșilor” falși – ceea ce se întâmplă în zilele noastre, și s-a întâmplat încă de pe vremea când Domnul era pe pământ. De-atunci și până azi au tot apărut ici-colo falși Mesia, persoane care pretind că au puteri supranaturale sau învățături deosebite. Deși vorbesc mult despre Isus, ei se pun în locul Lui și își revendică gloria care ar trebui să-I revină Lui. Cred că abundența de Hristoși falși din ultimii ani arată că religiile și credințele false proliferează. Atenție așadar și cercetați toate lucrurile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și-a cuvintelor lui Hristos!

„Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată. Apoi, le-a zis El, un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.” (Luca 21:9–10)

Războiul este un alt lucru caracteristic acelei vremi. Războiul se va intensifica către sfârșitul veacului. Deși mișcarea pacifistă ia amploare, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Când vor zice: «Pace și liniște!», atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare” (1 Tes. 5:3). Noi ne aflăm exact acum în această stare. Războiul este cuvântul de ordine al lumii în perioada premergătoare re-venirii Domnului!

„Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.” (Luca 21:11)

Acestea sunt alte trăsături ce caracterizează acest veac și care, chiar dacă există și azi, și-s tot mai cunoscute în era informației, probabil că vor continua să se intensifice pe măsură ce se va apropia vremea sfârșitului.

„Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.” (Luca 21:12–15)

În aceste versete, Domnul Se adresează poporului Israel. Toate aceste lucruri se aplică în mod specific evreilor. În Ioan 15:18-19 ni se spun următoarele: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea.” Dacă ești urmaș al Domnului Isus Hristos, cu siguranță nu vei câștiga niciun concurs de popularitate, nici nu vei fi promovat în societate pe acest criteriu!

„Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:16–19)

Aceste versete îi au în vedere cred pe cei 144.000 de evrei, care vor fi de nezdruncinat în perioada Necazului celui mare. Suferința acestor evrei în timpul Necazului va fi mult mai mare decât cea din timpul persecuției germane, cu cuptoare și tabere de concentrare.

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.” (Luca 21:20)

Amintiți-vă, vă rog, că ucenicii Îl întrebaseră: „Când vor fi aceste lucruri?” (v. 7) — adică, atunci când nu va mai rămâne piatră pe piatră. Acest lucru a avut loc atunci când Titus Romanul a asediat Ierusalimul în anul 70 d.Hr. Eu cred că mulți din acești oameni, peste patruzeci de ani, și-au amintit cuvintele lui Hristos când vedeau zidurile Ierusalimului încercuite și vedeau apărând armatele lui Titus și se gândeau: „Despre ziua asta vorbea Domnul!” (La fel se va întâmpla și în zilele din urmă.)

„Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.” (Luca 21:21)

Ei trebuiau să facă atunci ceea ce vor trebui să facă și în timpul Necazului celui Mare, și anume: să iasă din Ierusalim cât mai repede cu putință. Marele istoric evreu Flavius Iosephus ne relatează despre teribilul asediu al Ierusalimului. În timpul acestui asediudur și îndelungat, mamele au ajuns să-și mănânce copiii. Oamenii mureau ca muștele, iar morții erau aruncați peste zid. Cei care au rămas în cetate, fie au murit de foame, fie au fost vânduți ca sclavi. Domnul ne prezintă din nou, în miniatură, o imagine a ceea ce va fi în zilele de pe urmă. Există voci care susțin că acest lucru nu se mai repeta... însă, dragul meu, lucrurile acestea s-au întâmplat o dată și sunt relatate de istorie. Domnul Isus a spus că se vor întâmpla și s-au întâmplat; de asemenea, El spune că se vor repeta... și eu cred că are dreptate!

„Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.” (Luca 21:22–24)

Evreii erau împrăștiați pentru că Titus îi dusese în robie. Ei au construit marele Colosseum din Roma. Mare necaz și mânie a căzut asupra poporului Israel. Din ziua în care Titus a intrat in Ierusalim, în urmă cu aproximativ 1900 de ani, evreii n-au mai  putut să alunge neamurile din oraș. Neamurile au condus Ierusalimul din ziua în care a fost cucerit de Titus și până în prezent. „Locurile sfinte” din Ierusalim se află sub stăpânirea neamurilor și, în locul în care ar trebui să se afle templul, se află de fapt Moscheea lui Omar. Domnul Isus a spus că Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. Eu urmăresc demult ce se întâmplă în Ierusalim și am văzut că încă este călcat în picioare de neamuri. Neamurile încă sunt în Ierusalim. Nu este uimitor cât de precis este Cuvântul lui Dumnezeu?

„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor…” (Luca 21:25)

Cred că acest verset se referă la ultimele zile de dinaintea revenirii lui Hristos; aceste lucruri se vor întâmpla în zilele de pe urmă.

„…oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:26)

Unii citează acest verset și spun că reprezintă o imagine a zilelor noastre. Permiteți-mi vă rog să folosesc o expresie colocvială: „Și încă n-ați văzut nimic!” Dacă vi se pare că asistăm acum la împlinirea acestui verset, dați-mi voie să vă spun că vă înșelați! Lucrurile nu stau prea bine în zilele noastre, sunt de acord cu asta... Crizele politice și pericolele sociale cauzează îngrijorare... anomaliile fizice sunt copleșitoare... însă – îmi pare rău, dar trebuie s-o spun: situația va fi mult mai gravă în zilele de pe urmă!

„Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.” (Luca 21:27)

Hristos se poate întoarce în orice moment. Lucrurile se întâmplă astăzi cu o așa repeziciune, încât Biserica, trupul lui Hristos, ar putea fi luată de pe pământ înainte să termini de citit acest paragraf. Dacă așa va fi, sper ca și tu să fii cu mine în prezența Lui!

„Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28)

Au început să se întâmple aceste lucruri? Eu nu pot să știu; nu am informații din culise, însă tot ce pot să spun este că salvarea și răscumpărarea mea este mai aproape acum decât atunci când am crezut. Știu că El se va întoarce și asta contează pentru mine!

Mă gândesc cu inima strânsă la cei ce vor rămâne – atât cei ce credeau că sunt credincioși, dar aveau două fețe (deci nu erau al lui Hristos, doar se numea creștini!), cât și cei care niciodată n-au vrut să primească Evanghelia și pe Domnul Isus. Mă rog ca măcar să le rămână Bibliile și resursele creștine – inclusiv programe ca acesta pe care-l ascultați – care să-i ajute să găsească și-n ceasul al 13-lea calea cea dreaptă! Vor trebuie să-și plătească mântuirea cu mari suferințe, poate chiar cu prețul vieții – dar își vor câștiga în ultimă instanță sufletul! Mulțumim Domnului pentru îndelunga Sa răbdare, și pentru orice șansă-n plus acordată omului șovăielnic sau necredincios!  

Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” (Luca 21:29–31)

Eu cred că smochinul reprezintă poporul Israel. Ceasul lui Dumnezeu nu este Doxa, Seiko, Rolex sau Citizen – ci Israelul. Smochinul reprezintă poporul Israel (vezi Ier. 24:1–5; Osea 9:10).

„Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.” (Luca 21:32)

Expresia „neamul acesta” se poate referi la Israel, caz în care versetul ar vorbi despre caracterul indestructibil al acestui popor. Dar cred că mai degrabă este cu referire la o generație de oameni, și la durata lor de viață. În acest caz, ar însemna că cei care au văzut începutul acestor evenimente vor vedea și sfârșitul lor. Din moment ce accentul pare să cadă pe caracterul implacabil și rapid, prestabilit cu care se vor desfășura aceste evenimente, mai degrabă decât pe permanența poporului Israel, eu înclin înspre cea de-a doua explicație.

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.” (Luca 21:33–35)

Nu lăsa garda jos, dragul meu! Nu renunța! Aceasta este o vreme foarte bună pentru a trăi pentru Dumnezeu! Eu nu sunt chemat să reformez lumea întreagă și nici s-o schimb; asta este treaba lui Dumnezeu, nu a mea. El mi-a cerut să trăiesc pentru El și să răspândesc Cuvântul Lui și asta încerc eu să fac. Sper că și tu încerci să faci același lucru, pentru că este tare bine să te afli în voia lui Dumnezeu!

„Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:36)

Cum vei putea sta în picioare? Singurul lucru care mă va putea face să stau în picioare este poziția pe care o am în Hristos. Eu mi-am pus încredea în El ca Salvator al meu și mi-am predat viața mea Lui, așa că, dacă voi fi în viață în momentul Răpirii, Îl voi întâmpina în văzduh, prin harul lui Dumnezeu.

Așadar, acest discurs escatologic al Domnului Isus din cap. 21 al Evangheliei după Luca a anticipat nimicirea Templului și a Ierusalimului – înfăptuite în campania militară a lui Titus din anul 70 care a pârjolit Iudeea și a distrus Ierusalimul -, semnele sfârșitului, prigonirea viitoare a poporului Domnului, cea de-a doua venire a Domnului Isus, sublinierea semnificației lui Israel ca semn al declanșării evenimentelor de instaurare a Împărăției lui Dumnezeu, și îndemnul hotărât și intens la veghere și rugăciune, singurele în măsură să atragă atenția și ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea trece cu bine prin grozăvia acelor vremuri.

Mă întreb: eu, dacă aș fi auzit atâtea avertismente deodată, de la cineva la care m-aș uita cu o doză de scepticism, cât de sensibil și marcat aș fi fost? Cum aș fi căutat să mă conving că am înțeles bine, sau cu ce să-ncep pentru a mă pune la adăpost de un viitor nu tocmai roz?

De aceea, în momente ca acestea, prima întrebare este: când? Ca să știu cât timp mai am... Dar pwnreu că Dumnezeu știe ce administratori delăsători suntem, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască ASTĂZI, pentru că a rânduit o zi când va judeca lumea după dreptate, prin cel rânduit special pentru aceasta și care a fost evidențiat în cel mai grăitor chip prin învierea din morți – Isus Hristos, singurul în care există izbăvire de mânia viitoare.

Este același Isus, și totuși cu alt chip/trup/statut decât cel care – cum spune în finalul cap. 21 al Evangheliei după Luca –   

Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea pe muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte. (Luca 21:37–38)

Poate că ne-ar fi plăcut să fim între cei ce-L ascultau. Dar cred că toți am vrea să fim în mulțimea care-L va aclama și va petrece veșnicia în prezența și-n condiția Lui slăvită. Ca să fii acolo mâine, primește-L azi pe Cel care-a murit în locul tău, și care șterge vinovăția ta cu sângele Lui, și care a biruit moartea și păcatul, și-ți conferă și ție biruință asupra lor!