Numeri 16:1-50 | Itinerar Biblic | Episodul 257

Stimați ascultători, fiecare pagină parcursă, fiecare capitol citit din Scriptură adaugă ceva de preț, indicii și mai cu seamă principii și atenționări valoroase pe care Dumnezeu ni le oferă cu generozitate, pentru că este dornic să cunoaștem Adevărul care eliberează, care mântuiește, și care ne ajută să trăim frumos, intens și rodnic. Pe diverse căi, prin tot soiul de evenimente sau personaje, ni se spune și ce și cum să facem, dar și ce să nu facem – ca să ne asumăm ascultarea de Dumnezeu care ne asigură atingerea țintei și scopului pentru care am fost făcuți: viața veșnică.

Îndurarea constructivă a Domnului reiese și din definirea clară a piedicilor care ne pot afecta înaintarea, cât și din precizarea soluțiilor și remediilor. Așa spre pildă, în capitolul precedent am văzut că Iahweh precizează în ce-l privește pe Israel diferența dintre păcatele intenționale/deliberate și cele neintenționate/fără voie: pentru acestea din urmă exista soluția jertfei și altarului, pe când păcatul cu voia – pentru că-L nesocotește și lovește pe Însuși Dumnezeu – nu are soluție, nici iertare, ci doar pedeapsă, care trebuie suportată nu de un substitut, ci de cel vinovat!

Pe de o parte, citind atent și la rând cap. 14, 15 și 16, vom putea observa corespondențe semnificative la nivelul termenilor, o ipoteză valabilă fiind că practic cap. 15 și 16 sunt o explicație a cap. 14 – deci aceste trei capitole pot/trebuie citite/interpretate împreună! În lumina definirii păcatului cu voia în Numeri 15:30-31, înțelegem că la Cades-Barnea poporul s-a făcut vinovat de păcatul cu voia – iar pentru edificare ne-au fost prezentate în finalul capitolului trecut două mențiuni elocvente: pedepsirea omului care a călcat Sabatul și ciucurii de la veșminte

Pe de altă parte, vom întâlni consemnate aici alte câteva întâmplări separate, chiar dacă nu avem o prezentare detaliată a istoriei lui Israel în timpul anilor pierduţi prin pustie. De la capitolul 16 până la 19 avem patru astfel de incidente legate toate de preoţie: capitolul 16 conţine un nou eveniment tragic – o altă răzvrătire rămasă proverbială în Scriptură și-n istoria lui Israel; capitolul 17 vorbeşte despre toiagul lui Aaron care a înmugurit; capitolul 18 cuprinde confirmarea preoţiei, iar capitolul 19 este despre controversata vacă roşie.

Le vom lua pe rând și-n ordinea în care sunt redate în cartea Numeri...

Capitolul 16 este încă unul care se deschide abrupt cu o nouă cârtire și răzvrătire a poporului Israel. Dacă-am numărat bine, este cea de-a cincea... dar şi mai tragic, înainte să terminăm acest capitol vom fi martorii celui de-al şaselea acces de nemulțumire și plângere generalizată... Așa că nu am greși foarte mult dacă am departaja perioada de rătăcire prin deșert a poporului Israel în funcţie de răzvrătirile și plângerile lor!

De astă dată, cârtirea pleacă dintre preoţi. De fapt, este condusă de Core, un levit remarcabil.

Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, toţi trei fiii lui Ruben. S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume. Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?” (Numeri 16:1-3)

Core era un levit cu o mare autoritate. Avea alături de el vreo 250 de fruntaşi ai adunării, de asemenea oameni cu autoritate. Pentru ca o răzvrătire să fie eficientă trebuie să aibă în spate oameni remarcabili. Este nevoie de aptitudini intelectuale şi de resurse financiare. Această răzvrătire nu era o chestiune nesemnificativă.

Poate te-ai gândit că mişcările de protest şi marşurile sunt ceva de dată recentă; ei bine, iată că nu sunt deloc noi. Și aici aveam de-a face cu o mişcare de protest împotriva conducerii. Aceşti oameni cu influență și încearcă să manipuleze mulţimea, făcând presiuni de genul: „Atenție, drepturile voastre sunt încălcate! Mai-marii noştri îşi asumă prea multă autoritate! Suntem socotiți inferiori, și privaţi de ceva ce ar trebui să ni se recunoască!”

De fapt, toate aceste acuzaţii care au cauzat răzvrătirea nu erau câtuși de puțin reale! De fapt, erau în totalitate nefondate. Moise nu îşi asumase nici exces de autoritate, nici merite necuvenite! Dacă ne întoarcem în istoria lui, ne vom aminti că atunci când Dumnezeu l-a chemat, el a refuzat. Chiar şi după ce Dumnezeu l-a pregătit în pustie, el tot n-a dorit funcţia. El s-a socotit inadecvat și insuficient, a cerut un ajutor – şi Dumnezeu i l-a dat pe Aaron. Moise ajunsese să fie socotit cel mai blând om de pe pământ. Când Iosua a vrut să îi facă să tacă pe prooroci, Moise a zis că ar fi de dorit ca tot poporul Domnului să poată profeţi! Iată deci că nu era deloc invidios... Așa că putem conchide liniștiți: Moise nu era un om fără păcat, dar cu siguranţă nu era vinovat că îşi asumase prea multă responsabilitate!

Care era de fapt rădăcina problemei aici? Era invidia lui Core. Această problemă a invidiei este îngrozitoare. Toată autoritatea era dată de Dumnezeu. Niciun om nu îşi poate aroga și susține o asemenea învestitură prin sine însuși. Dumnezeu stabilise funcţiile în tabără, şi dăduse leviţilor sarcini specifice de făcut. Core era un chehatit, şi poziția, rolul și slujba lor erau desemnate de Dumnezeu. Moise avea poziţia lui şi îndatoririle lui. Ca să fiu sincer, o răscoală ca aceasta trebuia neapărat confruntată, şi niște măsuri trebuiau luate!

Este foarte important să vedem acest lucru în jurul nostru. Bisericile de pretutindeni au probleme. Suntem nu doar conştienţi de existenţa lor, ci devenim tot mai experimentați în abordarea și tranșarea problemelor. Din experienţa mea (JVMcGee) ştiu că o mare parte din problemele bisericilor de astăzi, şi în bună măsură căderea multora dintre oamenii din biserici, pot avea la bază această cauză gravă – invidia! De aceea, Biblia ne vorbește despre (și Dumnezeu Se bucură atunci când umblăm prin) ascultare şi smerenie. Noi trebuie să-I fim supuși, să umblăm în umilinţă, și să recunoaştem că autoritatea vine de la Dumnezeu.

În 1 Corinteni 12, Pavel descrie Biserica precum un trup omenesc. După cum corpul nostru are mai multe organe și membre, la fel şi biserica are mai multe mădulare. Când Dumnezeu te mântuieşte, te aşează în trupul Bisericii prin botezul cu Duhul Sfânt. Tu trebuie să împlineşti o anumită funcţie în trupul credincioşilor. Sunt multe daruri ale Duhului Sfânt. Dacă eşti credincios, ţi-a fost încredinţat un dar – iar tu trebuie să-ți foloseşti acel dar pentru a-ţi împlini slujba în trupul credincioşilor. Nu tot trupul este o limbă. Aşadar nu toată lumea va vorbi în limbi. Nu tot trupul este ochi... nici nu este o ureche tot trupul! Fiecare copil al lui Dumnezeu are parte de măcar un dar, şi există multe daruri. Unul dintre aceste daruri este darul ajutorării, şi cred că sunt sute de moduri în care poţi să ajuţi la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Repet: fiecare credincios are un dar şi Dumnezeu vrea să slujim folosindu-ne acel dar. Treaba ta nu este să încerci să primeşti funcţia sau slujba altcuiva. Avem parte de prea multă trufie nesăbuită printre creştinii care doresc neapărat să fie preşedinţi ai unor comitete sau să facă ceva în mod public.

Prieteni, cea mai mare parte a mădularelor nu se văd. Fie le acoperim, fie sunt în interiorul corpului nostru. Totuşi rolul acestora este esenţial pentru trup. Este exact la fel în biserică! Invidia este cea care îi motivează pe mulţi din cei care cauzează probleme în bisericile noastre. Aceşti oameni se străduiesc să ajungă în locuri de conducere. Ei încearcă să-şi însuşească un dar pe care nu îl au deloc. Nu au nicio abilitate deosebită de a face lucrul pe care încearcă să îl facă. Dumnezeu nu le-a cerut niciodată să facă aceasta. Și asta generează o stare de lucruri care afectează și răneşte biserica de azi. Și asta este o răzvrătire, pe care Dumnezeu o va trata drastic! Credeţi-mă, judecata acestor oameni va fi aspră. Haideţi să observăm ce a făcut Dumnezeu: (Numeri 16:4-7)

Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ. A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfânt şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege. Iată ce să faceţi: Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui. Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!”

Ei le spuseseră lui Moise şi lui Aaron că-şi arogaseră și asumaseră prea multe. Acum Moise le spune din partea lui Dumnezeu că ei vor să ia asupra lor altele decât cele atribuite de Însuși Iahweh! Ei erau chehatiți, dar voiau să fie preoți! Precum Lucifer care a vrut să fie ca Dumnezeu, Core și ai lui vor să fie precum Aaron!

Moise a zis lui Core: „Ascultaţi, dar, copiii lui Levi! Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba Cortului Domnului şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-I slujiţi? V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia! De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiţi împotriva lui?” (Numeri 16:8-11)

Îndatoririle lui Moise şi ale lui Aaron fuseseră atribuite special și personal de către Însuși Dumnezeu, şi din această cauză cârtirea față de cei doi era de fapt cârtire împotriva lui Iahweh! Răzvrătiții aceștia nu aveau nici măcar scuza de a fi uitat confirmarea specială pe care o revelase Dumnezeu poporului, în ce-i privește pe Moise și pe Aaron, pentru că nu trecuse decât puțin timp de la evenimentul consemnat în Leviticul 9! Se vede treaba însă că ei voiau practic să desființeze acum ceea ce Dumnezeu poruncise și consfințise atunci în mod public! La fel, cred că nu aveau cum să fi uitat pieirea celor doi fii ai lui Aaron (Nadab și Abihu – Leviticul 10), datorită unei neascultări/neatenții/răzvrătiri de o mai mică întindere!

Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim. N-ajungecă ne-ai scos dintr-o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustiu, de vrei să mai şi stăpâneşti peste noi? Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!” (Numeri 16:12-14)

Acuzaţia lor răutăcioasă ignoră faptul că și ei erau dintre cei care se împotriviseră – pentru că, dacă l-ar fi ascultat pe Domnul la Cades-Barnea, până acum ar fi fost aşezaţi în „ţara unde curge lapte şi miere”! Ei, care promiseseră în câteva rânduri: „Vom face tot ce a poruncit Domnul!”                                                                              (Numeri 16:15-17)

Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia din ei.” Moise a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”

Această expresie „Nu căuta la darul/jertfa lor” este o confirmare că aceștia comiteau deliberat păcatul nesocotirii Persoanei și poruncilor lui Iahweh, și că pentru ei nu mai exista șansă de scăpare de mânia lui Dumnezeu... care era gata să-Și arate voia și decizia!

Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa Cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa Cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă.”(Numeri 16:18-21)

Fiecare bărbat şi-a luat cădelniţa, a pus tămâie în ea şi a venit la cortul întâlnirii. Citim că Dumnezeu Se arată în toată gloria Sa înfricoșătoare. Se arătase și înainte în momentele de cârtire, şi iată că apare şi în acest nou moment de criză/împotrivire!

Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?” (Numeri 16:22)

Moise intervine din nou pentru popor... și mijlocirea sa are ecou înaintea lui Iahweh!

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte adunării şi spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!” Moise s-a sculat şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.
A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.” Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor. Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu lucrez din capul meu. Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul; dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de vii în Locuinţa morţilor – atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.” (Numeri 16:23-30)

Este un gest îngrozitor atunci când un om sau un grup de oameni nu îl ascultă pe Dumnezeu sau pe liderii spirituali aleşi de El. Este un lucru îngrozitor să aranjezi un mic sistem de închinare şi pe această bază precară să dezbini și să împarţi poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să trateze acest fel de împotrivire, şi este nevoit să judece!

Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor. Şi s-au coborât astfel de vii în Locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot şi au pierit din mijlocul adunării. (Numeri 16:31-33)

Este impresionant să vedem felul în care a intervenit judecata lui Dumnezeu! Deoarece au încercat să dezbine, să despartă poporul, Dumnezeu îi judecă la fel de grav pe cât păcătuiseră ei. Acum Domnul provoacă o despărțire în popor, separându-i pe Core, Datan și Abiram şi ceata lor – pe care îi înghite pământul care se despică. Untext NT-ar precum Galateni 6:7 trage concluzia cea mai potrivită: „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Dumnezeu judecă în acelaşi fel în care omul păcătuieşte. Acest lucru a fost valabil şi pentru bătrânul patriarh Iacov; a fost valabil şi pentru David; și pentru apostolul Pavel; şi este valabil şi pentru tine, şi pentru mine... Iar judecata lui Dumnezeu stârnește groază: (Numeri 16:34-35)

Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!” Un foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

Aceşti bărbaţi fuseseră dintre fruntaşii lui Israel. Ei simţiseră deodată nu știu cum (de fapt, cum altfel decât ispitiți de cel rău?!) că ar fi trebuit să se impună mai mult în slujirea lor, să fie mai puternici, mai activi, mai onorați... Ce avertisment pentru noi astăzi! Nu-s deloc puțini cei care au câte un dar minunat pentru a-I sluji Domnului, dar aceasta e prea puțin pentru ei: socotesc că-i pune într-o slujbă smerită... ori, ei au impresia că biserica ar merge ai bine dacă ar conduce-o ei!!! Vă amintiţi de Tabita, cu darul ei discret și eficient de a face haine? Darul acesta a fost foarte important pentru biserica primară, încât Dumnezeu l-a folosit pe Petru ca să o învieze. Cred că astăzi avem nevoie de mai puţine voci care să încerce să spună ceva/să vorbească, şi de mai mulţi oameni care să facă astfel de slujbe aparent modeste și nespectaculoase, precum croitoria Dorcăi. Este mare nevoie de oameni care să facă sarcinile umile din biserică, astăzi. Absolut fiecare dar este important. Invidia şi împotrivirea vor fi judecate de Dumnezeu.

Domnul a vorbit lui Moise şi zis: „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci sunt sfinţite. Cu cădelniţele acestor oameni, care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel. Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise. (Numeri 16:36-40)

Dumnezeu îi poruncește lui Moise ca din cădelniţele celor răzvrătiţi să toarne două plăci întinse care să acopere altarul. Acestea trebuiau să fie o aducere aminte pentru copiii lui Israel ca nimeni să nu mai aducă tămâie înaintea Domnului, dacă nu făcea parte din descendenţii lui Aaron, preotul... și și că nimeni nu se poate bucura de odihna iertării lui Dumnezeu decât dacă o cere/primește în termenii Lui!

A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!” Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre Cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul şi s-a arătat slava Domnului. (Numeri 16:41-42)

Așa cum cu o noapte în urmă cred că tabăra nu dormise din cauza tensiunii judecății ce se anunța a doua zi, la fel cred că și în noaptea abia trecută durerea pierderii multora dintre ei – și capi ai caselor părintești! – le-a dat multora insomnie și gânduri negre... așa că până la o nouă cârtire nu mai e decât un pas! Dimineața, poporul se ridică împotriva lui Moise și aaron ca să-i acuze de... uciderea răzvrătiţilor! Sigur că nu Moise şi Aaron aplicaseră acea pedeapsă, ci Iahweh... Dar ei erau din nou prea orbiți în ura pornirii lor! Și din nou, pe fondul cârtirii lor, se arată slava lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu este gata să judece și acest popor cârtitor. Dar tocmai omul împotriva căruia se plângeau mijloceşte din nou între ei şi Dumnezeu, cu scopul de a deturna judecata Lui nimicitoare!     (Numeri 16:43-50)

Atunci, Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele la pământ; şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului şi a început urgia.” Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării, şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod. S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat. Paisprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. Aaron s-a întors la Moise, la uşa Cortului întâlnirii. Urgia încetase.

Omul împotriva căruia se răzvrătiseră este exact omul care i-a salvat! El a stat între ei şi Dumnezeu. În acelaşi fel, tocmai Acela pe care omenirea L-a răstignit pe cruce, și față de care se răzvrătește permanent, este Singurul care poate mântui! El stă între Dumnezeu şi păcătos! Mulțumim Cerului pentru mijlocirea Domnului Isus Hristos în favoarea noastră!