Numeri 22:1-41 | Itinerar Biblic | Episodul 262

Dragi ascultători, înaintăm dimpreună cu poporul ales – ei spre țara atribuită de Iahweh, noi – în Cuvântul lui Dumnezeu care le înregistrează tribulațiile și devenirea ca națiune, inclusiv așezarea în teritoriul promis. Am ajuns în capitolul 22, primul dintr-o serie de trei consecutive alocate unui personaj foarte controversat: prorocul Balaam.

Ca să contextualizăm din nou acest episod întins pe parcursul a trei capitole, reamintesc că centrul de greutate al cărții Numeri este răzvrătirea și împotrivirea lui Israel din cap. 14, care – indus în eroare de raportul a zece din cele 12 iscoade trimise în Canaan, nevrând să asculte de Caleb și Iosua – decide să se întoarcă, în loc să intre și să cucerească țara. Dumnezeu Se mânie, și le îngăduie să se întoarcă, doar ca să rătăcească 38 de ani prin deșert, până la pieirea acelei generații cârtitoare. Practic, primele 14 capitole pregătesc momentul de rebeliune de la Cades-Barnea, iar următoarele 10-11 capitole îi descriu consecințele. Abia de la cap. 26 și până la sfârșitul cărții Numeri ni se va arăta cum Dumnezeu Se va ocupa de noua generație, acordându-i șansele revirimentului.

Capitolele 22-24 conțin istoria cu Balaam, iar cap. 25 va reda o tragică stare de fapt: cursa în care au fost atrași israeliții – și pentru care vor plăti din nou un greu tribut de vieți omenești. Vom vedea pe parcursul acestor capitole că narațiunea se focalizează din spațiul vieții religioase evreiești în spațiul religiei popoarelor cu care Israel începea să aibă de-a face – Balaam fiind un exponent al acestui spațiu idolatru, după cum vom înțelege foarte bine... O mențiune importantă trebuie făcută de la bun început, chiar dacă nu e decât o repetiție: în VT, doi sunt termenii folosiți cu precădere pentru divinitate: Elohim, tradus Dumnezeu, un plural de calități divine, este și un termen generic pentru desemnarea divinității celei mai importante a unei țări, națiuni, popor... iar tetragrama YHWH, articulată Iahweh, tradusă prin Domnul, este Elohim al lui Israel.

 Desigur, văzătorul/ghicitorul Balaam – personaj principal al acestui pasaj biblic – era familiarizat cu aceste denumiri, precum și cu numele și caracteristicile zeităților principalelor religii și neamuri din acele zone și timpuri. Profetul acesta apare pe pagina Scripturii ca unul dintre acele persoane ciudate destul de greu de cuprins în câteva cuvinte, greu de înțeles și de încadrat corespunzător, fiind un cumul de trăsături pozitive evidente, dar și negative, mai periculoase fiind cele subtile, neevidente. Aş vrea să cred că îl vom schița cât mai corect!

Cuvântul lui Dumnezeu consemnează, fără exagerare, mii de personaje. În mod obișnuit, Duhul Sfânt ne oferă imagini destul de clare ale caracterului lor, uneori în doar câteva cuvinte... Dar există şi excepţii – clarificări care întârzie, și care nu oferă destulă lumină asupra altor câtorva personaje, ale căror trăsături caracteristice nu-s ușor de prins în câteva cuvintea. Poate că inspirația Duhului Sfânt face că autorii umani să nu-i acuze până la caricatural, astfel de persoane fiind mai degrabă decât caractere complexe niște indivizi deformaţi şi diformi. Între ei, citez pe Cain și pe Esau, pe Samson și pe Saul, pe Absalom sau pe acest bărbat Balaam. Nu ştiu sigur cum să îi înţeleg. Apoi în Noul Testament e de neuitat acel tânăr bogat care a venit la Hristos. S-o fi întors el oare înapoi la Hristos? Desigur, nu-l putem omite pe Iuda. Cine îl poate înţelege? Sunt sigur că mulţi i-am pus deja ștampila de „pierdut”, dar putem uita oare că a fost o persoană care l-a urmat pe Domnul nostru timp de trei ani?! Nimeni nu a descoperit că era un prefăcut, în afară de Însuşi Domnul Isus. Apoi este Dima – cel care părea atât de credincios şi totuşi, în cele din urmă, l-a părăsit pe apostolul Pavel „din dragoste pentru lumea aceasta”! Şi ce să mai zicem despre Anania şi Safira? Cred că asemenea persoanje merită atenție sporită, pentru a înțelege bine resorturile lăuntrice care i-au manipulat, ca să nu ne trezim că ajungem să le repetăm experiențele și destinul!

Balaam este unul dintre aceste personaje enigmatice şi dramatice (și pentru că va sfârși tragic!) Un scriitor afirma că el este cel mai ciudat dintre personajele Scripturii. Alții dimpotrivă îl consideră a fi un profet adevărat al lui Dumnezeu. Alții îl consideră un profitor religios. L-a căutat și ascultat oare cu adevărat Balaam pe Dumnezeu? A fost sincer, sau s-a prefăcut? A fost un înșelător, un mincinos, sau doar o victimă? Chiar i-a vorbit Dumnezeu, a comunicat Iahweh prin el, care nu era din poporul Său? Ei bine, vă las pe voi să judecaţi!

Unii poate ar fi de părere să nu-i acordăm prea multă atenție, să-l dăm deoparte... dar trebuie să observăm că în Cuvântul lui Dumnezeu i se acordă ceva importanţă. Va mai fi pomenit și-n următoarele cărți – Deuteronomul, Iosua.. apoi în Mica găsim scris: „Poporul Meu, adu-ţi aminte ce plănuia Balac, împăratul Moabului, şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, şi ce s-a întâmplat din Sitim până la Ghilgal, ca să cunoşti binefacerile Domnului!” (Mica 6:5) Mica le spune Israeliţilor că ar fi bine nu să-l uite, ci să nu îl uite! Ştiţi că se spune mai mult în Scriptură despre Balaam decât se spune despre Maria, mama Domnului Isus? I se alocă mai mult spațiu și mai multă atenție decât oricărui ucenic al Învățătorului Isus Hristos. Iar Noul Testament îl menţionează de trei ori, şi de fiecare dată în legătură cu apostazia: în 2 Petru 2:15 ni se spune despre calea lui Balaam. În Iuda ni se spune despre rătăcirea (sau greşeala) lui Balaam. În Apocalipsa 2:14 ni se spune despre învățătura (doctrina) lui Balaam.

Din capul locului trebuie precizat că acest Balaam era un profet din Mesopotamia, cu un renume considerabil. El avea în palmaresul său probabil unele rezultate. Era el cinstit? Probabil că ne vom putea răspunde singuri, și vom observa fiecare și alte dominante ale caracterului său – pe măsură ce-i citim împreună povestea, înainte de a-l evalua...

Copiii lui Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului. Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel, amoriţilor. Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel. Moab a zis bătrânilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. (Numeri 22:1-4)

Observaţi că Israel este gata să intre în ţară. Balac, împăratul Moabului, fusese martor la ce li se întâmplase lui Sihon regele amoriţilor şi lui Og împăratul Basanului. Poate că se frământa ce să facă pentru a nu le împărtăși soarta, și ca să scoată pe Israel din ţară. Să-i atace? Clar, nu prea ştia ce să facă. Aşa că s-a hotărât să apeleze la serviciile acestui profet.

El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râua, în ţara fiilor poporului său, ca  să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea. Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat.” (Numeri 22:5-6)

El trimite după Balaam. Se pare că acest profet era bine cunoscut în toată ţara. Balac vrea să îl angajeze să vină şi să blesteme poporul Israel. Aceşti oameni năvăliseră în acea zonă de lângă Iordan şi Balac îi vroia afară din ţară. Mai precis, cred că de fapt Balac se temea nu atât de Israel, cât de Dumnezeul lui Israel – Iahweh... și spera ca prin blestemul lui Balaam să întrerupă relația dintre poporul evreu și Dumnezeul său cel Atotputernic, ba chiar să-i întoarcă pe unul împotriva celuilalt!

Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac. (Numeri 22:7)

El a trimis mesageri la Balaam ca să-i facă această propunere. Vedeţi, omul avea un renume. Solii i-au adus daruri, sau plata, pentru ghicitor. Balaam este un ghicitor. Balac îi oferă un preţ frumuşel acestui om prin solii săi. Probabil că i se va fi promis chiar mai mult, dacă blestemul se va dovedi eficient!

Balaam le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. (Numeri 22:8)

Este Iahweh – „Domnul” din afirmația lui Balaam. El pare să încerce cu sinceritate să se convingă de opinia lui Dumnezeu aici... și după cum vom citi imediat, el intră, după câte se pare, în legătură cu Dumnezeu. Acum observaţi:

Dumnezeu a venit la Balaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?” Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino, dar, şi blestemă-l; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni.” (Numeri 22:9-11)

Este demn de reținut ceea ce Dumnezeu îi comunică lui Balaam:

Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” (Numeri 22:12)

Acesta este un răspuns foarte categoric şi practic. Nu este felul lui Dumnezeu să fie evaziv, sau ambiguu... Și la fel de clară și remarcabilă mi se pare și reacția acestui proroc – care nu era al lui Iahweh, dar cu care iată Dumnezeul evreilor dialoga:

Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” Şi mai-marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.” (Numeri 22:13-14)

Balaam pare a fi un om sincer şi cinstit înaintea lui Dumnezeu. Dacă acesta ar fi fost sfârşitul poveştii, atunci chiar ar trebui să admit acest lucru despre el... dar se vede treaba că nu-l cunoaștem pe... Balac, care nu era probabil obișnuit să fie refuzat, și care nu se lasă cu una-cu două, mai cu seamă că e în joc nu doar prestigiul său, sau victoria în următoarea confruntare, ci însăși existența lor ca popor!

Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte. Au ajuns la Balaam şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: „Nu mai pune piedici, şi vino la mine; căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blestemă-mi poporul acesta!” (Numeri 22:15-17)

Crezând că e doar o formă de negociere a lui Balaam, pasă-mi-te nemulțumit de onorariu, Balac plusează și-i oferă o plată mai bună... dar profetul rămâne pe poziție, de unde se vede că la momentul acela chiar punea preț pe ce-i spusese Dumnezeu:

Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n-aş putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu. (Numeri 22:18)

Deci, degeaba au mărit ei plata, asta nu pare să-l convingă pe Balaam. El refuză... și pare foarte virtuos aici. Sunt gata să zic „Amin, slavă Domnului!” Dar mă răzgândesc... pentru că ce urmează arată că părerea și imaginea despre Balaam erau prea bune pentru a fi adevărate. Oare de ce o fi pomenit el în termeni atât de preciși despre „o casă plină de argint şi aur”? Nu cumva chiar se va fi gândit la așa ceva?! Deci pofta lui de câștig ușor și important începe să atârne la cântar... și contrabalansează temerea lui de Iahweh! Iată-l deodată apărându-ne avid după avere... și adăugirea de la finalul intervenției sale ne arată ce deja mintea lui este pornită în acea direcţie. Citim vers. 19:

Totuşi, vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” (Numeri 22:19)

Hei, despre ce este vorba aici, prieteni? Mie, mi se pare destul de evident... Vouă?! El avea deja un răspuns din partea lui Dumnezeu. Dacă chiar îl cunoștea pe Iahweh, știa că El nu glumește și nu-Și schimbă așa ușor hotărârea! Nu era nevoie de încă o noapte pentru răspunsul suplimentar și asigurător, din partea lui Dumnezeu. Îi spusese deja să nu se ducă... dar, vedeţi: acest om speră că Domnul va deschide un pic uşa, ca să poată el să-și proptească piciorul în deschizătură! Și dacă se va întâmpla asta... ei bine, vor fi șanse mari să obțină ce-și dorea!

Dacă toate astea vi se par interesante, aflați că pentru mine ele sunt mai degrabă tragice! Nu facem şi noi adeseori acelaşi lucru? Noi, predicatorii, facem uneori mare tam-tam despre chemarea lui Dumnezeu. Am auzit povestea unui predicator care a venit acasă şi i-a spus soţiei într-o zi: „Dragă tocmai am primit un telefon de la biserica din oraşul vecin. Acum ştii că este un oraş mai mare, mai bogat, cu biserică mai mare, cu mult mai mulţi membri, şi cu o sumedenie de oameni buni și bine situați pe-acolo... M-au chemat să fiu păstor acolo! Așa că mă duc sus să mă rog şi să aflu care este voia lui Dumnezeu pentru noi!” La care soția, emoționată și implicată, îi spune: „Vin şi eu să mă rog cu tine!” La care omul nostru îi răspunde: „Oh, nu... tu stai aici şi împachetează!” Vedeți, el deja se hotărâse, toată tevatura cu rugăciunea era formalism religios și fațadă pioasă!

Cam la fel, și bătrânul Balaam părea că se hotărâse să-și joace şi el cartea!

Acum observaţi ce se întâmplă. Dumnezeu nu face acest lucru doar pentru Balaam, El o face pentru mine şi pentru tine. Nu este bine, prieteni, dar Dumnezeu ne îngăduie să facem ce vrem să facem.

Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.” (Numeri 22:20)

Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune: „Bine, înțeleg că ți-e greu să reziști... înțeleg că vrei să te duci... de fapt, știu că te vei duce! Dar dacă te duci, trebuie să spui ce vreau Eu să spui. Fii atent la aceasta.” Ceea ce avem aici este ceea ce cunoaştem drept voia permisivă a lui Dumnezeu. El ne îngăduie de multe ori să facem ceva asupra căruia noi insistăm, chiar dacă asta nu face parte din voia Lui constructivă, directă. Vă amintiţi că am văzut adesea asta la copiii lui Israel – că Dumnezeu le-a răspuns rugăciunilor și le-a împlinit cerinţele... dar cu prețul unor suferințe și pătimiri pe care acestea le-au atras, în sufletele și viețile lor. Uneori El ne îndeplineşte cererile noastre, dar trimite slăbiciune în sufletele noastre.

Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab. Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum. (Numeri 22:21-23)

El a primit răspunsul clar din partea lui Dumnezeu, dar nu i-a convenit. Dumnezeu îi dă voie să meargă, știind ce avea să facă... iar apoi, Dumnezeu trimite îngerul Său pentru a-l stopa... dar acest profet pare să-și fi pierdut brusc conştienţa de Dumnezeu și discernământul... nu mai are nici măcar instinctul sau orientarea animalului pe care călărea!

Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. (Numeri 22:24-26)

După cum se vede, Balaam era cât se poate de hotărât să ajungă la Balac.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ. Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” (Numeri 22:27-28)

Aceasta este cu siguranţă o minune. Dumnezeu foloseşte uneori astfel de metode pentru a-Și transmite mesajul. Un om duhovnicesc a spus odată că a fost o minune în ziua lui Balaam când o măgăriţă a vorbit şi este o minune astăzi când cineva tace. Aceasta este probabil adevărat.

Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc.” Măgăriţa a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.” Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ. (Numeri 22:29-31)

Mie – la fel de minunat că a vorbit măgărița – mi se pare faptul că Balaam nu se miră de așa ceva, ci se angajează în modul cel mai firesc în dialogul cu aceasta! Ca pentru a întregi atmosfera de miracol și mister, îngerul îl avertizează din nou pe Balaam că trebuie să vorbească doar ce-i va spune Domnul. Apoi Balaam își continuă drumul către Balac.

Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea. Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.” Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac. (Numeri 22:32-35)

Aceasta este ceea ce Scriptura numeşte calea  lui Balaam. Vorbind despre profeţii falşi, Petru scrie: „După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.” (2 Petru 2:15-16) Calea lui Balaam era aviditatea.

Din păcate, pe această cale se remarcă și astăzi un număr însemnat de persoane sau organizații așa-zis creştine – prin semnul banului! Fie ca Dumnezeu să ne ferească de păcatul lăcomiei! Observaţi acum episodul de aici. Balaam merge pe drumul lui şi ajunge la locul unde este tabăra lui Israel.

Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit înainte până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?” Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.” Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot. Balac a jertfit boi şi oi şi a trimis din ei lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el. Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor. (Numeri 22:36-41)

Balac, împăratul Moabului l-a luat pe Balaam şi l-a suit pe vârful unui munte de unde putea să vadă tabăra lui Israel care era jos. Și ca-ntr-un serial abil dozat, aici se încheie capitolul... și punem și noi punct ediției de azi! Pe mâine, dacă ne va îngădui Dumnezeu!