Numeri 26:1-65 | Itinerar Biblic | Episodul 265

Dragi ascultători, dacă din cartea Exodul încoace Scriptura ne-a înfățișat o parte din procesul amplu (greoi, delicat și detaliat) al extragerii poporului evreu dintr-un mediu potrivnic și-o cultură străină, respectiv Egipt, și re-acomodarea cu exigențele și cadrul speciale create de Iahweh pentru ei, iată că în ultimele capitole peste care am trecut (22-25 din Numeri) suntem transpuși deja în cadrul spiritual nou, în spațiul idolatru al popoarelor canaanite între care urmau să se așeze evreii – exponențial subsumate de personaje precum Balac și mai ales Balaam. Și cred că prin asta ni se transmite mesajul clar și puternic că forțele întunericului nu ne pot smulge din mâna lui Dumnezeu – păcatul este consecința propriilor noastre alegeri, derivând din însăși inima noastră măcinată de „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții” – cum le numește ap. Ioan.

Concluziile acestor ultime 3-4 capitole studiate din Numeri sunt întărite de versete nou-testamentare care ne aduc aminte că Domnul Isus „a șters zapisul cu poruncile li care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col. 2:14-15) Iar după Învierea Sa, Dumnezeu „L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești, mai presus de orice domnie de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie și orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitoar.” (Efes. 1:20-21). Aceste adevăruri inestimabile sunt atuurile care ne asigură biruința, câtă vreme ținem cont și uzăm de ele!

Deși Balaam și blestemele pe care i le comandase Balac se izbiseră de autoritatea supremă a lui Iahweh, care Și-a protejat încă o dată aleșii – liniștea n-a ținut prea mult; Israel s-a încuscrit cu Moab, relațiile imorale și idolatria generând o revărsare a mâniei divine, căreia i-a căzut victimă 24.000 de oameni – această urgie fiind cum se apreciază ultima judecată a vechii generații, asaltul final al lui Dumnezeu asupra celor stricați din popor! Și pierderile ar fi fost și mai mari dacă nu intervenea Fineas, nepotul lui Aaron – cu care, drept recompensă, Dumnezeu încheie un legământ special. Ne stă înainte cap. 26, care – conform multor cercetători, este începutul unei noi secţiuni a acestei cărţi... care se va concentra pe principiile și prescripțiile pe care Iahweh prin Moise le pune înaintea celor ce se pregăteau să treacă Iordanul, ca să intre în moștenirea primisă părinților lor. Așadar, aflată la capătul lungului drum al întoarcerii, noua generaţie se pregătea să intre în ţară. Ultima parte a cărţii Numeri vorbeşte despre această pregătire – care începe cu al doilea recensământ pe care-l conține cartea Numeri (care începea – sper că vă amintiți! – cu o numărătoare analogă efectuată cu patru decenii în urmă, pe când se aflau la Sinai):

În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron: „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel care sunt în stare să poarte armele.” Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi au zis: „Să se facă numărătoarea, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, când au ieşit din ţara Egiptului.” (Numeri 26:1-4)

Expresia „în urma acestei urgii” (sau „după această urgie”) subliniază un punct de cotitură, trecerea de la prima la a doua generație, schimbul de ștafetă de la tați și mame la fii și fiice. Poporul trebuia pregătit pentru campania de cucerire a Canaanului care-i aștepta. Când comparăm numărătoarea făcută în cel de-al doilea an al marşului prin pustie cu numărătoarea făcută în cel de-al patruzecilea an al marşului lor, vom descoperi diferențe, normale și considerabile – în vreme ce unele seminţii au cunoscut creşteri importante, altele s-au confruntat cu diminuări... Interesant și important este că dincolo de toate, numărul total al recensământului 2 a fost mai mic cu doar 1.820!

Vom observa de altfel aceste cifre comparative în dreptul fiecărui trib, începând cu Ruben – care a scăzut cu 2.770 de persoane:

Ruben, întâiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboară familia enohiţilor; Palu, din care se coboară familia paluiţilor; Heţron, din care se coboară familia heţroniţilor; Carmi, din care se coboară familia carmiţilor. Acestea sunt familiile rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci. (Numeri 26:5-7)

Dacă ne întoarcem la numărătoarea din primul capitol, vom găsi că „bărbaţii din seminţia lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute” (Num.1:21) Aceasta se întâmpla cu patruzeci de ani în urmă, când poporul făcea primii paşi prin pustie. Citim în continuare despre rubeniți: (Numeri 26:8-11)

Fiii lui Palu au fost: Eliab. Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din cei ce erau chemaţi la adunare şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, când cu răscoala lor împotriva Domnului. Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră şi când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni. Ei au slujit poporului ca pildă. Fiii lui Core n-au murit.

Următoarea seminție menționată este Simeon, care suferă printre cele mai drastice diminuări: de la 59.300 la 22.200 – deci un deficit de 37.100 persoane, adică cu peste 62% mai puțini!

Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel se coboară familia nemueliţilor; din Iamin, familia iaminiţilor; din Iachin, familia iachiniţilor; din Zerah, familia zerahiţilor; din Saul, familia sauliţilor. Acestea sunt familiile simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute. (Numeri 26:12-14)

Și Gad suferă pierderi, dar mult mai mici – doar 5.150 de inși față de primul recensământ!

Fiii lui Gad după familiile lor: din Ţefon se coboară familia ţefoniţilor; din Haghi, familia haghiţilor; din Şuni, familia şuniţilor; din Ozni, familia ozniţilor; din Eri, familia eriţilor; din Arod, familia arodiţilor; din Areli, familia areliţilor. Acestea sunt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la numărătoare: patruzeci de mii cinci sute.  (Numeri 26:15-18)

Cât despre Iuda, următorii avuți în vedere la numărătoare, sunt cea dintâi generație care cunoaște un plus demografic, cu 1.900 de persoane – 76.500 față de 74.600 la recensământul de la Sinai:

Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Iată fiii lui Iuda după familiile lor: din Şela se coboară familia şelaniţilor; din Pereţ, familia pereţiţilor; din Zerah, familia zerahiţilor. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se coboară familia heţroniţilor; Hamul, din care se coboară familia hamuliţilor. Acestea sunt familiile lui Iuda după numărătoarea lor: şaptezeci şi şase de mii cinci sute. (Numeri 26:19-22)

De la vers. 23, citim despre un alt trib privilegiat, Isahar, care a cunoscut o creștere mult mai semnificativă: 64.300 față de 54.400, deci au ajuns la intrarea în Canaan cu 9.900 de inși mai mulți decât plecau spre Canaan cu aproape 4 decenii în urmă!  

Fiii lui Isahar după familiile lor: din Tola se coboară familia tolaiţilor; din Puva, familia puviţilor; din Iaşub, familia iaşubiţilor; din Şimron, familia şimroniţilor. Acestea sunt familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii trei sute. (Numeri 26:23-25)

Despre urmașii lui Zabulon citim în continuare de la vers. 26 – și ei înregistrează un plus:

Fiii lui Zabulon după familiile lor: din Sered se coboară familia serediţilor; din Elon, familia eloniţilor; din Iahleel, familia iahleeliţilor. Acestea sunt familiile zabuloniţilor, după numărătoarea lor: şaizeci de mii cinci sute. (Numeri 26:26-27)

Deci 3.100 de inși în Zabulon, față de cei 57.400 care începeau marșul dintâi! Urmează apoi o observație interesantă, citind pe îndelete numărătoarea urmașilor lui Ioaif, și mai cu seamă prin comparație cu recensământul precedent:

Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim. Fiii lui Manase: din Machir se coboară familia machiriţilor. Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se coboară familia galaadiţilor. Iată fiii lui Galaad: Iezer, din care se coboară familia iezeriţilor; Helec, familia helechiţilor; Asriel, familia asrieliţilor; Sihem, familia sihemiţilor; Şemida, familia şemidaiţilor; Hefer, familia heferiţilor. Ţelofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fete. Iată numele fetelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. Acestea sunt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi două de mii şapte sute. Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se coboară familia şutelahiţilor; din Becher, familia becheriţilor; din Tahan, familia tahaniţilor. Iată fiii lui Şutelah: din Eran se coboară familia eraniţilor. Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif, după familiile lor. (Numeri 26:28-37)

Observația care v-a sărit probabil și dvs. în ochi este că, dacă Efraim pierde 8.000 de oameni în pustie, Manase câștigă 20.500, un spor de aproape 64 de procente față de numărul din urmă cu 40 de ani! Aceasta este cea mai mare creștere dintre toate, și numai Domnul știe motivele! Per total, fiii lui Iosif au crescut cu 12.500 de persoane față de precedenta numărătoare!

Am putea spune – glumind amar – că unora se pare că pur și simplu le-a priit deșertul... având în vedere că tot o creștere – dar cu „doar” 10.200 de inși – a înregistrat și Beniamin, seminția soră a lui Iosif (și care va da mai târziu primul rege al Israelului, Saul):

Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se coboară familia belaiţilor; din Aşbel, familia aşbeliţilor; din Ahiram, familia ahiramiţilor; din Şufam, familia şufamiţilor; din Hufam, familia hufamiţilor. Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se coboară familia ardiţilor; din Naaman, familia naamaniţilor. Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii şase sute. (Numeri 26:38-41)

Nici seminția războinică a lui Dan nu s-a împuținat, ci prezintă și ea o creştere marcantă:

Iată fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se coboară familia şuhamiţilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după familiile lor. Toate familiile şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii patru sute. (Numeri 26:42-43)

La prima numărătoare, de la Sinai, se spune despre Dan: „bărbaţii din seminţia lui Dan, ieşiţi la numărătoare, au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.” (Num. 1:39) Cu alte cuvinte, și Dan a crescut cu 1.700 de persoane.

Fiii lui Aşer după familiile lor: din Imna se coboară familia imniţilor; din Işvi, familia işviţilor; din Beria, familia beriiţilor. Din fiii lui Beria se coboară: din Heber, familia heberiţilor; din Malchiel, familia malchieliţilor. Numele fetei lui Aşer era Serah. Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cincizeci şi trei de mii patru sute. (Numeri 26:44-47)

Ultimele două seminții menționate cunosc situații paradoxale la recensământul din Numeri 26 – Așer crește cu 11.900 de persoane, iar Neftali cunoaște o scădere de 8.000 de inși:

Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se coboară familia iahţeeliţilor; din Guni, familia guniţilor; din Ieţer, familia ieţeriţilor; din Şilem, familia şilemiţilor. Acestea sunt familiile lui Neftali după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii patru sute. (Numeri 26:48-50)

Cu toate că șapte seminții au înregistrat creșteri, și doar cinci au avut efective mai mici la al doilea recensământ, cifrele totale ale acestei a doua numărători arată că Israel s-a diminuat... dar că pierderile suferite n-au fost finalmente semnificative – în condițiile în care generaţia bătrână murise în pustie, după cum le spusese Dumnezeu (Num.14:39): „Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea.”

Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una mii şapte sute treizeci. Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis: „Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor. Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare. Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s-o ia în stăpânire după numele seminţiilor părinţilor lor. Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sunt în mare număr şi între cei ce sunt în mic număr.” (Numeri 26:51-56)

Este aproape incredibil – dar perfect în acord cu natura îndurătoare a lui Iahweh, că – în ciuda numeroaselor răzvrătiri și pedepse, ținând cont și de promisiunea de nestrămutat făcută de Dumnezeu în Numeri 14 – finamente numărul total ce se regăsește „la porțile” Canaanului este aproape același cu cel din urmă cu aproape 40 de ani: 601.730, față de 603.550, deci doar cu 1.820 de oameni mai puțin (o scădere de numai 0,3%! – și cred că și această așa-zisă pierdere are o rațiune, pentru că nu putem fi atât de naivi încât să credem că doar atât a putut Dumnezeu să refacă!!!) Am putea spune – concluzionând că rata natalității a fost prodigioasă, cu toate condițiile precare și dificile ale deșertului – că practic această cifră totală a celui de-al doilea recensământ este o celebrare a credincioșiei și providenței asigurătoare a lui Iahweh, arătate copiilor lui Israel ca popor ales!

Iar dac-ar fi să continuăm observațiile, am putea spune – dincolo de faptul că toate cifrele sunt rotunjite (cu 2-3 excepții) la rangul sutelor – și că, la ambele recensăminte, găsim șase triburi cu mai mult de 50.000, și șase cu mai puțin de 50.000 de membri! Dar doar câte 4 seminții se regăsesc în ambele numărători (Iuda, Isahar, Zabulon și Dan – triburi mai mari de 50.000 de inși, respectiv: Ruben, Gad, Efraim și Beniamin – triburi sub 50.000 de oameni)

Această mențiune este importantă datorită prevederii divine ca împărțirea teritorială să se facă – prin tragere la sorți, da!... dar și – ținându-se seama de efectivele fiecărui trib... ale căror istorii ulterioare vor fi specific menționate în cărțile cronicilor, cum vom vedea când vom ajunge acolo...

Deci, toată această trecere în revistă a fiecărei seminții a avut în principal două motive: pregătirea efectivelor pentru campaniile militare ce vor urma – având în vedere că aveau de cucerit o țară și de îndepărtat actualii locuitori! – dar și pentru a configura criterii pe baza cărora se vor repartiza pământurile și se vor soluționa chestiunile interne sau inter-tribale, odată așezați în Canaan.

Analog precedentului recensământ, Leviții au și aici parte de o numărătoare aparte:

Iată leviţii a căror numărătoare s-a făcut după familiile lor: din Gherşon se coboară familia gherşoniţilor; din Chehat, familia chehatiţilor; din Merari, familia merariţilor. Iată familiile lui Levi: familia libniţilor, familia hebroniţilor, familia mahliţilor, familia muşiţilor, familia coriţilor. Chehat a născut pe Amram. Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s-a născut lui Levi în Egipt; ea a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe Maria, sora lor. Lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar. Nadab şi Abihu au murit când au adus înaintea Domnului foc străin. Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n-au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentru că nu li s-a dat moştenire în mijlocul copiilor lui Israel. (Numeri 26:57-62)

E ușor de remarcat și în cazul Leviților o creștere de 5 procente, respectiv cu 1.000 de inși – de la 22.000 (câți fuseseră la Sinai) la 23.000. Ni se reamintește motivul pentru care sunt socotiți separat: nu făceau parte din oaste, nu primeau pământuri, erau grupul de slujitori sfințiți pentru Domnul... dar erau parte din Israel, și familiile lor trebuiau puse în rând cu familiile poporului.

Finalul acestui amplu capitol, chiar dacă are preocupări mai degrabă mundane, consfințește că această a doua numărătoare a fost extrem de importantă pentru Israel și a jucat un rol important în maniera de lucru a lui Iahweh în și cu Israel. Ultimele trei versete par a fi o replică în oglindă, o închidere a cercului început în primele 4 versete:

Aceştia sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustiul Sinai. Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustiu şi nu va rămâne niciunul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.” (Numeri 26:63-65)

Avem aici noua generaţie. Vechea generaţie, cu excepţia lui Caleb şi a lui Iosua, muriseră. Dumnezeu nu i-a tras la răspundere pe cei care aveau sub douăzeci de ani pentru eşecul şi răzvrătirea de la Cades-Barnea. Iar acest fapt poate să ne ofere câteva indicaţii referitoare la vârsta responsabilităţii. Nu ştiu care este aceasta, şi nu vreau neapărat să sugerez că este la douăzeci de ani... dar cred că este mai târziu decât credem mulţi dintre noi!

Dincolo de miracolul săvărșit de Iahweh, rămâne marea întrebare referitoare la noua generație a lui Israel: vor fi ei în stare să-și împlinească mandatul încredințat de Cel ce-i purtase până aici? Vor fi dispuși să se lase folosiți de Iahweh în acord cu planul și voia Lui? Vor fi ca părinții lor, sau ca Moise, Aaron, Maria, Iosua și Caleb – adică credincioși lui Dumnezeu?!  

Aceasta era o generaţie nouă, cu excepţia celor doi bărbaţi credincioși ultimi menționați... și cu care vom ajunge să ne familiarizăm mai bine, pe măsură ce ajungem la cartea Iosua. Dar deocamdată în următoarele șase capitole, va continua pregătirea acestei generații pentru marșul triumfal și asaltul final asupra Pământului făgăduinței. Îi vom urmări și noi îndeaproape, în fiecare din aceste etape, și-n episoadele viitoare!

Ne despărțim aici, mulțumesc pentru însoțire... care sper că se va relua data viitoare, nu?! Pe curând, deci!