Numeri 28:1-29 | Itinerar Biblic | Episodul 267

Stimați ascultători, ne păstrăm dorința și credința de a parcurge la pas întreaga Biblie, și vă invit să intrăm azi în ultimul pătrar al celei de a 7-a cărți abordate: Numeri... ultimele sale 9 capitole (din cele 36) ne mențin atenția concentrată asupra noii generații... Acum, pentru că Israel se pregătea să intre în Țara promisă, și pentru că o nouă numărătoare îi trecuse în revistă pe toţi bărbaţii apţi pentru război, şi odată ce Iosua fusese desemnat succesorul lui Moise (care însă nu iese deocamdată din scenă), viaţa lor spirituală este abordată. Mai precis jertfele – care fuseseră deja instituite... dar aici, de dragul desăvârşirii, toate jertfele care trebuiau aduse de-a lungul anului sunt reexaminate.

Deoarece în Levitic ne-am uitat la aceste jertfe în detaliu, aici vom atinge doar anumite aspecte care au o importanţă şi o semnificaţie aparte.

Oare de ce atribuie Dumnezeu aşa de multă atenție acestor jertfe? Unora atrași mai degrabă de acțiune, încă o întrerupere a acesteia, și reiterarea unor porunci privind jertfele, poate părea mai degrabă plictisitoare. Mai cu seamă în zilele noastre, când nici măcar evreii nu mai aduc jertfe! Personal, mă mir de fiecare dată observând cât de meticuloase erau cerințele privind jertfele aduse Domnului. De ce avem oare astfel de detalii? Vă spun că dacă am înțelege cu-adevărat scopul lor minunat, cu niciun chip nu le-am mai neglija! Într-un cuvânt, ele aduc înaintea noastră scumpătatea lui Hristos, și dragostea Lui cea trainică!

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros.” (Numeri 28:1-2)

Observaţi accentul: „să-Mi aduceți... darul meu  de mâncare... jertfele Mele...” Precum sărbătorile, Domnului, și darurile jertfelor erau tot în cinstea lui Iahweh! Vă amintiţi din cartea Leviticul că existau esențialmente două feluri de jertfe; din cele cinci tipuri de jertfe, trei erau jertfe de miros plăcut. Jertfele de miros plăcut reprezintă persoana lui Hristos; celelalte jertfe vorbesc despre lucrarea lui Hristos de răscumpărare. Acum Dumnezeu vorbeşte aici despre jertfele de miros plăcut, pe care le numeşte jertfele Mele. Aceste jertfe nu reprezintă ceea ce a făcut Hristos pentru noi sau gândurile noastre despre El, dar ele vorbesc despre ceea ce crede Dumnezeu despre Persoana iubitului Său Fiu.

Ce înseamnă acest lucru pentru tine şi pentru mine? Astăzi auzim foarte multe despre închinare şi despre serviciile de închinare. Dar cât din închinarea din cadrul serviciilor noastre este autentică? Și cât din ea este doar o activitate lipsită de scop?! Închinarea autentică este atunci când avem în minte gândurile lui Dumnezeu cu privire la El. Această jertfă de miros plăcut despre care Dumnezeu vorbeşte (drept darul Meu, jertfa Mea) reprezintă ceea ce Dumnezeu Îl consideră pe Hristos. Dumnezeu este satisfăcut cu ceea ce Hristos a făcut, pentru tine şi pentru mine, pe cruce... Dar tu? Tu eşti mulțumit cu ceea ce a făcut Hristos pentru tine la Golgota? Te bizuieşti pe jertfa Lui astăzi? Invitaţia Lui a rămas valabilă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28) Ai adus la cruce povara păcatului, şi L-ai primit pe Isus ca Mântuitor personal? Eşti convins că știi cine este El? Pentru că dacă nu crezi că El este Fiul lui Dumnezeu, atunci tot ce a făcut nu are absolut niciun rost. Închinarea autentică înseamnă recunoaşterea şi adorarea Persoanei Sale. Cu alte cuvinte, înseamnă să avem în minte gândurile lui Dumnezeu!

Să le spui: „Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată. (Numeri 28:3)

Acea jertfă mistuită de foc, care vorbeşte de Persoana lui Hristos, se înălţa în fum; se ridica tot spre Dumnezeu. Şi acesta este aspectul important cu privire la această jertfă. Versetele 3-8 redau cerințele lui Iahweh în ce privește jertfa necurmată (jertfele zilnice):

Să aduci un miel dimineaţa şi celălalt miel seara, iar, ca dar de mâncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărâmate. Aceasta este arderea-de-tot necurmată care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s-o faci Domnului în Locul Sfânt. Al doilea miel să-l aduci seara, cu un dar de mâncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului. (Numeri 28:4-8)

Ce simplificare generoasă a lucrat Dumnezeu, care în „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”, cum scrie în Efes. 5:2! Hristos care ne-a iubit este jertfa necurmată care ne dă acces în prezența lui Dumnezeu! În continuare, textul biblic ne oferă lista jertfelor (darurile Domnului) aduse la sărbătorile Domnului – în ordine: de Sabat, lună nouă, Pesah, Cincizecime Anul nou, Yom Kippur și Sărbătoarea Corturilor.

În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur şi, ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură. Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură. (Numeri 28:9-10)

Sărbătorile deci fiind ale Domnului îl obligau pe fiecare israelit să se redefinească și să se reconsacre în raport cu Iahweh! Și pentru că sărbătorile erau marcate și prin adunări sfinte, ele trebuiau deci să impună întregului popor centralizarea Persoanei și lucrării divine!

Și dacă Sabatul era legat de actul creației și era un semn al legământului lui Iahweh cu Israel, o zi de sărbătoare marcată de jertfe era și prima zi a fiecărei luni noi – vă reamintesc: evreii se bazau și uzează încă de un calendar lunar, rezultat pe baza observării ciclului de rotație al lunii – de care ține seama și Iahweh în ce continuă să le precizeze:

La începutul lunilor voastre, să aduceţi, ca ardere-de-tot Domnului, doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur şi, ca dar de mâncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea-de-tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului. Să se aducă Domnului un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură. (Numeri 28:11-15)

Calendarul lunar ebraic era format din 12 luni de câte 30 de zile; de fapt ciclul de rotație al lunii fiind de 29,5 zile, un an întreg avea 354 de zile. Pentru a păstra coordonarea cu anotimpurile, pe baza calculelor, mai apărea o lună (Adar) în șapte din fiecare 19 ani! Dar principala cerință era și cu acest prilej nu ritualul, ci credincioșia față de Iahweh!

Urmează, cum am spus, sărbătorile anuale – prima, în orice ordine, fiind Pesah!

În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, vor fi Paştele Domnului. Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azimi. În ziua dintâi, să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea. Să aduceţi ca ardere-de-tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea-de-tot de dimineaţă, care este o ardere-de-tot necurmată. Să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură. În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea. (Numeri 28:16-25)

După cum cred că v-ați dat seama, accentul în această reiterare din Numeri a sărbătorilor cade nu atât pe participarea poporului, cât pe lucrarea preoțească specifică, de mare importanță înaintea Domnului, dar și înaintea norodului. Urmează cerințele pentru jertfele și lucrarea din următorul festival important – Cincizecimea:

În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea. Să aduceţi ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an. Să mai adăugaţi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea-de-tot necurmată şi darul ei de mâncare. Mieii să fie fără cusur şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură. (Numeri 28:26-31)

Această mențiune finală arată convingător către jertfa perfectă oferită de Omul perfect Isus Hristos pentru anularea păcatelor întregii omenirii!

În continuare, abia de ne dăm seama că trecem într-un alt capitol (29), pentru că subiectul rămâne același: legea jertfelor – aduse, cum vom vedea în acest pasaj, și la Anul nou, Ziua ispășirii și sărbătoarea Corturilor, alte festivaluri anuale majore pentru Israel.

În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiţă. Să aduceţi ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea-de-tot şi darul ei de mâncare din fiecare lună, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură care se adaugă la ele, după rânduielile aşezate. Acestea sunt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. (Numeri 29:1-6)

Sărbătoarea Trâmbițelor marca Anul nou civil (Rosh HaShanah); Iahweh dorea ca poporul Lui să vină la El cu bucurie în astfel de zile sfinte. Excepţie era... Ziua ispăşirii:

În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare sfântă şi să vă smeriţi sufletele; atunci să nu faceţi nicio lucrare. Să aduceţi ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de jertfa de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite. (Numeri 29:7-11)

Aceasta era o repetare a legii date în Levitic: „În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua Ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.” (Lev. 23:27)

Capitolul 29 se sfârşeşte cu legea jertfelor pentru sărbătoarea corturilor/colibelor:

În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului timp de şapte zile. Să aduceţi, ca ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci şi o zecime pentru fiecare din cei paisprezece miei. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa sa de băutură. A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură. A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură. În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. În ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să aduceţi ca ardere-de-tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur, împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. (Numeri 29:12-38)

Foarte intensă această lună a 7-a, cu trei sărbători importante: Rosh haShanah, Yom Kippur și Sukot, acesta din urmă fiind praznicul ce reclama cele mai multe sacrificii animale. După cum ați remarcat, au fost menţionate şi jertfele pentru păcate, dar întotdeauna acestea se adăugau arderilor de tot.

Acestea sunt jertfele pe care să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mâncare, de jertfele voastre de băutură şi de jertfele voastre de mulţumire, ca împlinire a unei juruinţe sau ca daruri de bunăvoie.’” Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul. (Numeri 29:39-40)

Această recapitulare a fost importantă și având în vedere transferul de putere/autoritate dinspre Moise spre Iosua, precum și decorul în care Israel va ține aceste sărbători și va aduce aceste jertfe – Canaanul promis. Preoții aveau mult de lucru, și treaba parcă nu se mai termina – cu aceste ocazii solicitante. Ce har că pentru noi azi toate aceste obligații preoțești au fost abrogate, pentru că Domnul nostru a împlinit tot ce trebuia împlinit! Nu mai e nevoie decât de jertfa buzelor și-a inimilor noastre, întru glorificarea Tatălui nostru ceresc! Este una din concluziile cu care e bine să rămânem după aceste două capitole. Prietene, tu şi cu mine suntem păcătoşi. Chiar dacă nu ai ştiut acest lucru, eşti un păcătos. Dacă dăm credit Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să recunoaștem că suntem păcătoşi, deci avem nevoie de un Mântuitor. Avem nevoie de Hristos, care a murit pentru noi şi a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre.

Păcatul este cauza amărăciunilor, lacrimilor şi inimilor frânte. Ce bine-mi pare că Dumnezeu urăşte păcatul! El duce o luptă fără menajamente și fără compromisuri, împotriva păcatului. El are drept scop să-l elimine din universul peste care stăpânește!

Pentru că păcatul este ceea ce ne-a răpit părtăşia cu El, te-ntreb: când a fost ultima dată când ţi-ai plâns păcatele? Ai venit înaintea lui Dumnezeu să-ţi ceri iertare pentru eşecul, răceala şi nepăsarea din viaţa ta? Așa ceva trebuie să ne mărturisim noi azi! Noi suntem despărţiţi de Dumnezeu NU pentru că El este sus, iar noi suntem jos, sau pentru că El este mare, iar noi suntem mici, nici pentru că El este infinit şi noi suntem mărginiţi. Biblia afirmă că păcatele noastre ne despart de El. Aceasta este un motiv de jale.

Dar Dumnezeu nu vrea ca omul (coroana creațiunii Sale), și cu-atât mai puțin poporul Său – să ducă o viaţa de jale! În vechime exista o singură zi de jale – ziua ispășirii, când păcatul trebuia evacuat, când regretul era intens, cu lacrimi și post! Toate celelalte zile sfinte date de Iahweh lui Israel erau sărbători ale bucuriei. Jertfele pentru păcate şi jertfele pentru vină se constituiau în daruri pentru Domnul!

Hristos a fost o asemenea jertfă, dar una suficientă – căci perfectă! – atunci când a plătit pentru păcatele noastre pe cruce. Câtă nevoie aveam de aceasta! Dar accentul este pe arderile de tot, arderile de tot fără întrerupere din fiecare zi şi arderile de tot din zilele de sărbătoare – jertfe de un miros plăcut Domnului! Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în Fiul Său. El a fost Jerfta de miros plăcut prin excelență!

El a fost jertfa pentru păcat, pentru că aceasta este ceea ce a făcut El în primul rând! El – care nu cunoscuse păcat – a fost făcut păcat pentru noi! Eu sunt un păcătos, dar El a murit în locul meu, ca eu să pot fi neprihănirea lui Dumnezeu în și prin El. El a luat locul meu aici jos ca să-mi dăruiască un loc acolo sus! Dacă eşti mântuit astăzi ai un privilegiu la fel de mare în cer ca şi Hristos. Ştiai lucrul acesta? Ai dreptul Lui de a fi acolo... pentru că dacă nu ai privilegiul lui, nu ai ce căuta acolo – de fapt, nu vei fi acolo!

Noi suntem acceptaţi prin Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu! Pe această bază ne primeşte și ne privește El! Dacă eşti în Hristos, nu mai ai ce adăuga la aceasta. Dar dacă nu ești, nu mai amâna nicio secundă – „acum este ziua mântuirii” (2 Cor. 6:2)!

Chiar dacă azi am trecut destul de rapid prin 2 capitole vechi-testamentare, cel mai important este acest îndemn în ecoul căruia ne despărțim! Pe curând!